#VIATACUCOPII

S.O.S: începe grădiniţa!

Scris de Ela Crăciun la 03 septembrie 2014

Emoţii copilăreşti și emoţii părinteşti

Peste doar câteva săptămâni începe grădiniţa. Copilul nostru pășește pentru prima dată peste pragul acestei instituții educaționale, de stat sau particulare. Emoțiile părintești sunt firești, la fel și cele ale piciului nostru. Modul cum îl integrăm în această nouă etapă de viață are o importanță aparte pentru viitorul emoțional și social al copilului. Prima zi de grădiniță este o experiență unică, chiar mai puternică decât prima zi de școală.Pregatiri pentru Gradinita - www.elacraciun.ro

 

1. Vorbeşte cu copilul tău despre grădiniţă, cu cel puţin jumatate de an înainte. Povesteşte-i din experienţa personală (chiar dacă a trecut o „veşnicie” de atunci); afilierea la experienţe din trecutul părintelui îl va face pe pici (pice) să găsească ceva mai mult decât o utilitate a timpului petrecut la grădiniţă, adică o recunoaştere a statutului său de omuleț social începând cu o anumită vârstă; îi predefinește etape esenţiale (necesare) din creşterea sa. De asemenea, povesteşte-i despre beneficiile grădiniţei (ce va învăţa și cum, ce prieteni noi îşi va face și cât de importante sunt relațiile de prietenie pentru el, ce jocuri noi va experimenta, ce interesant, devine, astfel, timpul petrecut la grădiniţă). Tototdată, poți face apel și la experiența fraţilor sau cunoscuţilor lui, apropiaţi ca vârstă.

2. Încurajază-l să-şi facă prieteni în parcul pe care îl frecventaţi, cu mult înainte de începerea grădiniţei şi lăsaţi-l să se bucure de această experienţă. S-ar putea ca, cel puţin un copil dintre aceşti prieteni de joacă, să frecventeze aceeaşi clasa din aceeaşi grădiniţă, odată cu începerea cursurilor. Îl va ajuta această prietenie în procesul acomodării. De asemenea, de timpuriu, va experimenta faţade constructive ale socializării (plăcerea de a se juca cu alţi copii, cunoaşterea emoţională a colegilor, prin însăşi propriul sau demers/abc emoţional: ce jucărie îi place acelui copil, ce postura în joc, ce rol îşi asumă în grup e.t.c., ce motive de supărare sau de bucurie îi stârnesc experienţele de grup).

3. Dacă nu a învăţat încă să îşi facă necesităţile fiziologice la oliţă, NU îl forţaţi, nu intraţi în panică. Vorbiţi-i despre faptul că a crescut şi că a sosit momentul să facă lucruri noi şi interesante, pe care înainte nu le-ar fi putut face. Nu sunt adepta pudicităţii, de aceea, pentru început, puteţi să-l învăţaţi să facă la oliţă împreună cu dumneavoastră, în baia proprie, mimând (sau nu) procesul fiziologic, faţă în faţă; în acest timp, purtaţi discuţii interesante despre el sau îi puteţi citi o poveste sau o poezie dintr-o carte preferată. Îşi va asuma mai uşor această nouă sarcină, ştiind că şi părintele lui foloseşte relaxat „WC”-ul și îi va întări sentimentul că este deja un copil mare. Copiii care au asistat, întâmplător, la discuţia detaliată dintre părinţi şi terapeut/ prieten(ă) referitoare la necesitatea renunţării la pampers în favoarea oliţei, au cerut singuri a doua zi săși facă necesitățile la oliţă. Daţi-i prilejul de a-şi alege singur momentul. Lăudaţi-l, motivaţi-l de fiecare dată când foloseşte voluntar oliţă, amintiţi-i că sunteţi mândri de faptul că, acum, este un copil mare. Pe de altă parte, chiar dacă se spune că la grădiniţă copilul învaţă mai repede să facă la oliţă, nu prea ader la această soluţie, pentru că acolo va învăţa şi sentimentul ruşinii (nu este o emoţie cu conţinut pozitiv/constructiv) şi, oricum, sub o formă sau altă, va fi forţat să dea curs cererii adultului.

4. Dacă aveţi de ales dintre mai multe grădiniţe, sugestia mea este să-l lăsaţi chiar pe copil să aleagă. Mergeţi împreună în vizită la fiecare dintre grădiniţe. Cereţi permisiunea de a o vizita şi întrebaţi-l ce impresie i-a făcut acea grădiniţă. După ce aţi finalizat vizitarea lor, lăsaţi-l pe el să decidă care dintre grădiniţe i-a trezit cele mai bune sentimente, pe care dintre acestea i-ar plăcea să o frecveteze. Alegerea copilului este infailibilă! Cea mai potrivită! De ce? Pentru că alege cu partea aceea din sine care este desăvârşită: cu inocenţa. În anumite sisteme filosofice, inocenţa este sinonimă cu înţelepciunea, cu discernământul profund şi bucuria. Copilul are această capacitate de percepţie. Folosiţi-o cu încredere! Veţi avea motive de uimire atunci când veţi constata realismul/veridicitatea alegerii inocente a unui copil atunci când este pus să aleagă lucruri importante pentru sine.

5. Nu aveţi mai multe opţiuni. Grădiniţa de cartier este soluţia la îndemână. În condiţiile date, înainte de începerea grădiniţei, cu minim 7 zile lucrătoare înainte, solicitaţi managerului să accepte prezenţa dumneavoastră discretă alături de pici. Prima zi, este necesar să optaţi pentru programul scurt (4 ore) şi rămâneţi prin preajmă; din când în când copilul va veni să verifice dacă sunteţi acolo pentru el. Ar fi ideal să asistaţi împreună cu alţi părinţi la primele ore de acomodare cu experienţa această nouă, alături de ceilalţi copii şi de educatoare. Nu interveniţi în derularea programului, dar trăiţi bucuria reală dată de acest început. O va simţi şi năzdrăvanul nostru şi se va relaxa. În fiecare zi, reduceţi din timpul petrecut în preajma copilului la grădiniţă. Un educator bun, centrat pe nevoile şi emoționalitatea copilului va şti să gestioneze stresul copilului şi să-i capteze atenţia şi înţelegerea. Necesitatea de a fi alături de copil în primele sale zile de grădiniţă derivă din ceea ce putem declanşa în psihicul copilului dacă l-am „abandona” fără ajutor în noul mediu: teama de abandon/anxietatea de separare. Este un blocaj emoţional major şi poate afecta calitatea vieţii unei persoane pe tot parcursul existenţei sale.

6. Înainte de începerea grădiniţei, mergeţi împreună la cumpărături. Ar fi foarte bine ca piciul să fie însoţit de ambii părinţi. Vorbiţi-i cu ceva vreme înainte de ziua specială destinată cumpărăturilor pentru grădiniţă: o pijama nouă, haine noi, de sărbătoare, rechizite, geantă/ghiozdan, papucei e.t.c. . După finalizarea cumpărăturilor, petreceţi împreună cel puţin o oră la locul de joacă (hipermarket-urile au disponibil un astfel de spaţiu), mâncaţi ceva bun şi … sănătos;) şi distraţi-vă, de la egal la egal! Amenajaţi-i camera; orice mic detaliu este important; un scăunel nou, o măsuţă de lucru, o lenjerie de pat nouă, orice obiect nou care să puncteze şi această nouă etapă din viaţa copilului. Tot acest ritual va avea rolul de a-i netezi dorința de a merge la grădiniță, de a-i marca un reper, de neuitat, de a-i regla motivația intrinsecă.

Un ultim amănunt: nu vă ascundeţi emoţia: trăiţi-o plenar împreună! Fără temeri, fără anxietate, fără zbucium.
Cu bucurie. Atât.

Dana Dumitrache, Psihoterapeut

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--