#VIATACUCOPII

Iepuraşul nu a mai avut răbdare şi a venit la noi în casă

Scris de Ela Crăciun la 14 aprilie 2016

Din seria „ce mai fac copiii mei”, astăzi vă prezint episodul „am fost cuminte, îmi cumperi ceva?”. Sună cât se poate de normal, nu-i aşa? Ei bine, staţi comod în fotoliu şi citiţi în continuare.

În urmă cu câteva zile, îi propun Alesiei să mergem la piaţă. Nu trebuia să fac asta! :))

„Hai să mergem la piaţă”, îi zic. Lângă piaţă, un supermarket de la care facem cumpărăturile. Nu apucăm să intrăm că Alesia îmi spune:

„Am fost cuminte la grădi, îmi cumperi ceva?”

„Ce vrei?”, o întreb eu senină. Fie vorba între noi, mă aşteptam la o jucărie. Ea ezită un pic să îmi răspundă, apoi îmi spune:

Îţi spun când o să văd.”

Pam-pam! Nu am putut să mai zic nimic, deşi aş fi vrut, nu prea am ştiut ce să spun. Am tăcut.

Intrăm, scanează repede magazinul şi pune imediat ochii pe nişte iepuraşi de ciocolată. Dau să îi spun că dacă vom cumpara noi ciocolata, Iepuraşul nu ne va mai aduce niciun cadou de Paşte, nu termin bine că Alesia lasă iepuraşii şi fuge. Mă uit la ea, nu înţeleg cum de mă ascultă. Mă ascultă…de nu mai poate. Aiurea! Ea a lăsat iepuraşii aceia ca să ia alţii mai mari. Mult mai mari! Cei mai mari iepuraşi Heidi din ciocolată din câţi a văzut ea până la vârsta aceasta! Ce să o mai lămuresc şi să o conving că, dacă vom cumpăra noi ciocolata, Iepuraşul nu ne va mai aduce niciun cadou. Iar la noi, tradiţia iepuraşului este cu sfinţenie ţinută. „Iepuraşul” ascunde ouă colorate, ciocolată şi cadouri în curte, iar copiii trebuie să legăsească. Câştigă cine găseşte mai multe.

Iepuraşul nu a mai avut răbdare şi a venit la noi în casă

Ce tradiţie? Ce cadouri căutate prin curte când Alesia se afla fix în faţa raftului cu figurine de ciocolată? Pe faţa ei se citea fericirea aceea pură pe care nu o poţi găsi decât la un copil „scăpat” în raftul cu ciocolată de toate sortimentele!

Revenind, ia cel mai mare iepuraş de ciocolată, îl strânge în braţe şi nu se mai desparte de el. Să nu credeţi că se opreşte aici. Pune unul în coş şi pentru Alex (doar eu am învăţat-o că orice cumpărăm trebuie sa fie la dublu, şi pentru fratele mai mare). Apoi îşi aduce aminte că trebuie să ia şi pentru Ana, Sascha, Albert şi Sara, finuţii nostri. Ar trebui să mă bucur că e mărinimoasă sau că mi-a umplut coşul cu ciocolată? În fine, să spunem că am „bifat” o mică parte din cadourile de Paşti pentru finuţi. Deci e bine.

Iepuraşul nu a mai avut răbdare şi a venit la noi în casăŞtiu că unii dintre părinţi nu sunt de acord cu ciocolata, însa eu cred că atunci când impui restricţii, copiii devin tot mai interesaţi de ce este interzis. Şi ca să vă conving, iată ce spune Dr. Simona Carniciu, medic specialist diabet, nutriție şi boli metabolice despre consumul de ciocolată la copii: „Ciocolata, cu siguranță preferata multor copii, le satisfacem poftele sau nu? Sigur că DA, dacă ținem cont de trei lucruri: cantitatea, frecvența și calitatea ei. Acum, să le luam pe rând, în funcție de importanța lor. Calitatea este cea mai importantă și de ea depind și celelalte două. De exemplu, dacă este preparată în casă cu ingrediente natural, atunci se poate crește și cantitatea și frecvența, până la 100-150 grame pe zi chiar, dacă este cu zahăr, de cumpărat, atunci este bine câte 50 grame pe zi, echivalentul a câteva pătrățele. Dacă are adaos de creme de fructe sau produse făinoase (biscuiți de exemplu), atunci cel mai bine este să se consume maxim 50 grame la câteva zile, chiar o săptămână. Nu trebuie să uităm că aceste date sunt orientative și depind de starea de nutriție a copilului și de restul alimentelor consumate (alte dulciuri, sucuri carbogazoase îndulcite, produse făinoase etc) în timpul unei zile, cât și de activitatea fizică efectuată.” 

Eu ţin cont de sfaturile doamnei doctor, mai ales că o cunosc de mult timp, iar îndrumările pe care le-am primit din partea sa au fost întotdeauna cele mai bune. Şi îi mulţumesc pentru disponibilitatea de care dă dovadă de fiecare dată.

Iepuraşul nu a mai avut răbdare şi a venit la noi în casă

Revenind la Alesia, nu cred că e cazul să vă mai spun că pe drum a stat cu „iepuroiul” în braţe. Fie vorba între noi, la cum o cunosc eu, l-ar fi devorat pe loc. Înţelegerea a fost să mănânce întâi mâncare, apoi desfacem şi ciocolata. Nu îmi venea să cred că Alesia cea mofturoasă putea să mănânce fără rugaminţi prea mari mâncărica pregatită, apoi desface ciocolata.

Şi încă ceva ce m-a suprins foate plăcut la început, apoi a fost o mega fericire, ca în final să mă bântuie conştiinţa. Să nu credeţi că a mâncat-o pe toată, după o urechiuşă s-a săturat. A lăsat-o pe masă, în bucătărie şi a pleacat la joacă.

Hmm… Era bine dacă s-ar fi oprit povestea noastră aici. Numai că…punctul culminant abia acum apare. A mai fost cineva care a dat tarcoale iepuraşilor. Oare ghiciţi cine?

Mdaaaaa, EU! Iar eu nu m-am mulţumit numai cu o urechiuşă, din păcate pentru silueta mea. Acum, când tastez, mă gândesc cu groază cum am şters cu buretele, în câteava minute, toate orele de sport, tot efortul depus la sală, toate dăţile în care m-am abţinut să mânânc ceva bun şi chiar dulce. Toate chinurile prin care am rezistat vitejeşte ca să îmi păstrez silueta şi chiar de a mai scăpa de câteva kilograme, toate, dar abosolut toate s-au dus pe…un iepuraş de ciocolată. De obicei, dădeam vina pe oricine era sau nu vinovat numai să nu mă mai macine conştiinţa. Acum pe cine să dau vina? Pe Alesia? Nu prea puteam, că, dacă ziceam ceva, mi-ar fi spus că nu a lăsat-o acolo pentru mine, ci pentru ea, pentru mai târziu. Vinovată cum mă simţeam, am găsit vinovatul 😀 Producătorul e de vină că eu am mâncat un iepuraş întreg de ciocolată. Da, da! Dacă Heidi nu ar fi scos pe piaţă atâtea sotimente de ciocolată, sub formă de figurine de vestitori ai Paştelui.

Iepuraşul nu a mai avut răbdare şi a venit la noi în casă

A, şi încă ceva! Am descoperit şi platforma www.familiaheidi.ro. Vă recomand să accesaţi acest link, eu m-am distrat doarte tare când am ajuns la pasul numărul 2. Nu vă spun mai multe pentru că nu aş vrea să vă stric surpriza sau să vă divulg mai mult.

Alex mi-a spus că lui îi plac aceşti iepuroi şi, pentru că sunt făcuţi din ciocolată, dar şi pentru că îl duc cu gândul la iepuraşii de la curtea bunicilor. Iar eu nu le voi interzice copiilor mei să mănânce ciocolată. Da! Copiii mei mănâncă şi ciocolată. Dar am grijă să nu exagereze şi să nu o mănânce seara.În acest fel, toată lumea este fericită. Copii fericiţi şi mamă fericită! 🙂

Iepuraşul nu a mai avut răbdare şi a venit la noi în casă

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--