#LA PSIHIOLOG

De ce ne plictisim?

Scris de Ela Crăciun la 27 august 2014

Plictiseala are cauze interne și externe

De câte ori n-ați trăit senzația că timpul s-a oprit sau că se deplasează cu viteză de melc pensionar? Și asta în toiul unei activități monotone, total neinteresante? Gândurile și-au luat libertatea de a hălădui dintr-o zonă de interes în alta, dintr-un spațiu în altul. Sau, dimpotrivă, în minte e vid. Ceea ce se întâmplă, fizic, lângă voi, nu mai este relevant, și întrerupeți conecțiunea. Căscați, butonați telefonul, consultați ceasul, vă scărpinați.

Se întâmplă să vă plicitisiți în timpul reuniunilor prelungite, al ședințelor, cursurilor, în timpul întâlnirilor cu prietenii, când fiecare sporovăiește despre orice și despre nimic.

Internetul este o mare găselniță a acestui veac! Si smartphone-ul, la fel! Împreună, îți fac existența mai suportabilă, în condițiile acestea vitrege de mediu!

De ce ne plictisim? - www.elacraciun.ro

Dar ce este plictiseala?

În primul rând, este o stare emoțională negativă, relativ comună. În al doilea rând, plictiseala are o relație specială cu timpul și cu senzația subiectivă că acesta trece cu dificultate.

Nu este condiționată de tristețe sau de tristețea cronicizată, de depresie, adică. Pur și simplu, se instalează atunci când nimic din mediul extern nu te (mai) interesează, nu-ți (mai) captează atenția. Te deconectezi de ce se petrece în jurul tău. În aceste momente și în această conjunctură, ai tendința de a reactualiza trecutul, prin flash-uri de memorie, sau de a visa cu ochii deschiși. O activitate eminamente plictisitoare, care se mai și repetă, scade toleranța la frustrare, apare iritabilitatea, se instalează vulnerabilitatea emoțională. Monotonia prelungită devine indezirabilă pentru că poate veni la pachet cu comportamentele compulsive sau adictive; devii avid după orice îți aduce o stimulare în plus.

Acesta este semnalul instalării cronicității. Suferi de plictiseală cronică. Și tinzi să faci schimbări în mediul tău și nu dintre cele mai fericite: renunți la job, îți abandonezi nevasta, poate și țara, te izolezi/ însingurezi.

Poate că, deja ai trecut la următoarea etapă: tristețea prelungită. Și orice se petrece în jurul tău are reverberații negative în tine. Lipsa de chef devine laitmotivul tău și se transformă în lipsa chefului de a-ți mai trăi, cumva, viața.

Cine se plictisește frecvent?

Colericii/anxioșii, hiperkineticii, workaholic-ii, hipercognitiviștii (cei care gândesc mult, dar și înfăptuiesc la fel, inventatorii, erudiții obișnuiți să caute permanent răspunsuri și să coreleze idei sau fapte, să persevereze în cunoașterea pur teoretică). Probabil că, în copilărie, mulți dintre ei au suferit de deficit de atenție și / sau de hiperkinetism.

Este nevoie de multă cunoaștere de sine, de multă responsabilizare și de respect de sine ca monotonia aceasta prelungită să nu-și iasă din matcă și să conducă la comportamente autodistructive.

Cine se plictiseste frecvent? - www.elacraciun.ro

Cum alungăm plictiseala?

Ocupă-ți spațiul minții cu idei creatoare, călătorește mental oriunde îți face plăcere: pe vârful unui munte, la pescuit, pe marginea unui lac, trăind o experiență romantică cu iubita/iubitul s.a.m.d. . Evită actualizarea amintirilor dureroase. Există un timp și pentru acestea, dar nu lăsa loc amintirilor dureroase să-ți monopolizeze atenția/conștiința în plină criză de plictiseală. Sunt un melanj indezirabil.

Evadează, folosind tehnica smart, aflată la îndemână. N-o să-ți spun să o faci cu discreție. E alegerea ta dacă preferi privirile critice sau vreo muștruluială în public.

Desprins mental și emoțional de mediu, poți găsi, în astfel de momente, în interiorul minții tale, soluții la probleme care te preocupă.

Evadarea aceasta mentală presupune un risc, pe care va trebui să-l explorezi si să ți-l asumi: să devină automatism și să nu te mai poți focaliza pe ceea ce se întâmplă concret, fizic, lângă tine. Ca atare, ce e mult, strică. Ca alternativă la evadarea mentală, caută să determini tu subiectul de discuție, să vii tu cu probleme de lucru. Să provoci tu ruperea de monotonie.

Fii participativ în interiorul grupului. S-ar putea să capeți beneficii neașteptate din aceste intervenții discursive ale tale.

Acționează diferit, făcând ceva ce nu ai mai făcut până atunci, ceva constructiv, desigur. După ce ai meșterit patru, șase ore, neabătut, în interiorul carcasei PC-ului, ce-ar fi, nu-ți spun chiar să faci asta, dar ce-ar fi să îți deplasezi atenția pe ghivecele de flori sau de verdețuri organice? Mâinile tale pot să facă și altceva. Iar pământul inspiră. Poți să râzi sănătos citind asta, dar te îndemn să faci ceva ce n-ai mai făcut niciodată, chiar dacă horticultura, ce să vezi, era activitatea mamei, soției, soacrei și deloc a ta.

Lasă-te inspirat de hobby-uri noi. Subliniez: constructive, benefice ție și / sau celorlalți, adică. În loc de pocker, poți să încerci un sport extrem, de exemplu (un alt mod de a- ți testa adrenalina și dependențele). În loc de mâncat compulsiv, poți să participi la un maraton, de exemplu. În loc de vizionat seriale en gros, mai bine faci voluntariat pentru o cauză nobilă. În loc să decizi ca iubita ta e anostă, mai bine evadează împreună cu ea și descoperă o altă parte a ei, total necunoscută ție.

Plictiseala are cauze interne și externe.

Nu e vina ta dacă speaker-ul nu este suficient de experimentat, încât să-ți păstreze atenția. Dar este responsabilitatea ta realitatea internă proprie.

Tu decizi ce poți face pentru tine, astfel încât să găsești beneficii în orice activitate de rutină. Alungarea monotoniei presupune creativitate,senzitivitate, empatie, umor, într-un cuvânt, inteligență emoțională aplicată. Fii atent la emoțiile și la gândurile tale, reglează-le dinamica, forma și conținutul, educă-le. Supracompensează ceea ce nu te inspiră. Găsește în experiența aceasta negativă, o zonă de lumină. S-ar putea să faci descoperirea vieții tale. Și să-i găsești aplicabilitate practică.

Accede la autoironie, dar lasă sincronicitățile să-și facă treaba. E ușor să te identifici cu senzația de plictiseală și să o arborezi în comportamentul tău ca pe un stindard. E o provocare să transformi o experiență negativă într-o reușită notabilă.

Dana Dumitra Dumitrache, Psihoterapeut

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--