#CHICMOM

Cum împăcăm timpul profesional cu timpul personal?

Scris de Ela Crăciun la 09 iunie 2015

Timpul. Nu ştiu să existe ceva mai preţios, în afară de sănătate, ca timpul. Ajungem să conştientizăm cât de scump este el abia atunci când realizăm că am mai fi vrut să facem multe lucruri dacă…am fi avut timp.
Şi, totuşi, cum de nu îl avem? Ce facem cu timpul? Păi…să luăm cel mai cunoscut exemplu, acela în care ne petrecem foarte multe ore la serviciu.
Cum împăcăm timpul profesional cu timpul personal?
Stând de vorbă cu Angelica Naghen, trainer şi Coach Expert în Comunicare, despre felul în care ne afectează viaţa statul la serviciu mult mai mult decât am vrea, iată ce aflu: Cu siguranţă cei mai mulţi dintre noi suntem afectaţi de statul mai mult la serviciu. Petrecând mult timp la serviciu ne privăm de alte activităţi casnice sau recreative, pentru că ziua are deocamdată doar 24 de ore pentru toată lumea. Există riscul ca prin suprasolicitare să acumulăm oboseală, iar aceasta să aducă prejudicii atât în plan social, în plan personal, cât şi profesional. Riscul la care ne expunem petrecând în mod constant mai mult timp la serviciu poate conduce la alterarea stării de sănătate, afectând, în acelaşi timp, şi performanța la locul de muncă.”
NU de puţine ori se întâmplă să rămânem la job pentru că nu am terminat ce aveam de făcut, pentru că şeful ne mai aduce ceva de făcut, pentru că, pentru că, pentru că… Se întâmplă ca şeful să ne dea de lucru, deşi nu stăteam degeaba sau tocmai primisem tot de la el ceva de făcut cu puţin timp înainte. Angelica Naghen spune că soluţia potrivită este să-i reamintim câte alte treburi avem în lucru şi să-i cerem să ne prioritizeze activităţile: „Astfel, vom realiza sarcinile pe care acesta şi le doreşte azi, restul urmând să fie realizate în ziua, zilele următoare. De cele mai multe ori se întâmplă ca angajaţii să nu ceară şefului o prioritizare gândindu-se că acesta ştie ce are în lucru deja şi că ceea ce i-a mai dat de făcut este tot pentru azi, iar asta nu este valabil întotdeauna.”
Cum împăcăm timpul profesional cu timpul personal?
Cei care au familie – soţ/soţie, copil/copii vor suferi pentru faptul că nu petrec mai mult timp cu aceştia, aducând după sine nemulţumire faţă de propria viaţă, iar cei care nu au încă o familie vor suferi pentru că timpul pentru socializare în vederea legării unei prietenii sau consolidării celei existente lipseşte: „Emoţiile negative reprimate şi acumulate prin conformare, adică să facem ce ni se spune, când ni se spune, se descarcă de regulă prin încălcarea altor reguli sau norme, ori supraflexibilizare („ne dăm voie” să facem mai multe lucruri sau altfel decât cele uzuale) – aceştia pot consuma alcool mai mult la sfârşit de săptămână sau cheltuiesc mai mult prin terapii de genul „shopping” ori călătoresc în locuri exotice – totul ca o recompensă pentru pierderile resimţite prin conformare. Pe cei mai mulţi angajati statul peste program îi determină să fie şi mai exigenţi şi mai rigizi în alegerile personale pentru că puţinul timp rămas e nevoie să fie calitativ, înţelegând asta ca echilibru, iar acest „echilibru” îi motivează să petreacă mai mult timp la serviciu. Mai rău este atunci când statul peste program nu poate aduce acest „echilibru”. În aceste situaţii există riscul acumulării de oboseală şi frustrare, ce pot conduce la iritabilitate, demotivare şi performanţă scăzută.”
Intr-o lume în care verbul cel mai căutat este „a avea”, mulţi oameni uită cât de important este „a fi”. Vestea proastă este că „a avea” răpeşte timp pentru „a fi”. Vestea bună este că oamenii sunt capabili să facă propriile alegeri: „Este important pentru fiecare în postura de angajaţi să îşi amintească faptul că sunt responsabili pentru acţiunile lor. Odată ce au acceptat sau au refuzat un program de lucru prelungit, ştiu şi îşi asumă consecinţele. Cred că este important ca fiecare să se simtă bine cu alegerile sale”, spune Angelica Naghen, trainer şi Coach Expert în Comunicare.
Cum împăcăm timpul profesional cu timpul personal?
Şi totuşi, rămâne întrebarea: cum împăcăm şi jobul şi timpul alături de cei dragi? „Ideală este situaţia când partenerii lucrează în acelaşi loc, astfel pot petrece timp împreună înspre şi dinspre serviciu, pot lua prânzul împreună, pot opri discuţiile despre muncă la muncă pentru că nu mai e necesar să-şi povestească reciproc cum şi-au petrecut ziua, iar restul zilei să fie timpul pentru ei. Este foarte adevărat că nu trăim într-o lume ideală şi nu putem întotdeauna să facem sau să avem ceea ce ne-ar plăcea. În situaţiile cele mai comune unde partenerii de viaţă lucrează în locuri diferite, timpul petrecut împreună este foarte important pentru „ecologia” cuplului. Discuţiile despre serviciu cu partenera/partenerul de viaţă sunt paraziţi pentru cuplu.”
Şi dacă încă nu v-am convins cât de uşor este să spuneţi „Nu!”, iată ce recomandă specialistul: „Lucrurile sunt simple, nu este nicio filozofie şi niciun secret – SPUNE CE VREI SĂ SPUI! Numai că avem nevoie de puţină atenţie, POŢI SĂ SPUI ORICE, DAR NU ORICUM! De ce nu oricum? Răspunsul este foarte la îndemână: Pentru că procesul de comunicare este ireversibil şi, odată spus, nu mai poate fi retras, modul în care spunem NU poate fi înţeles greşit, iar asta se poate întoarce împotriva noastră.”
Aşadar, mare atenţie la felul cum acceptaţi, dar mai ales la felul în care comunicaţi ceea ce vă doriţi şi la cum sunteţi dispuşi să faceţi, să aveţi ori să fiţi. 
Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--