Festinul de Paște, povara părintelui de copil mofturos

Potrivit mamei mele am fost un copil care mânca de toate și orice când eram mică. Așa că imaginați-vă frustrarea mea când am înțeles încă de când Alesia și Alex erau mai mici că ei nu sunt tocmai genul de copii care să mănânce orice li se gătește. La ei, foamea nu are legătură directă cu mâncarea. Trebuie să aibă anumite lucruri pe masă. E o combinație între răsfăț și un anumit blocaj pe care nici măcar nu pot să îl identific în timp. Nu știu când s-a întâmplat și nu aveam idee cum aș putea să îl remediez. Și cel mai greu era tocmai la vârsta de care vă vorbesc, la 2-3 ani. Studiile arată că aproape jumătate dintre copiii care au această vârstă pot fi încadrați în categoria “mofturoși”. Chiar dacă situația mea nu a fost extremă, pentru că există copii care au perioade în care refuză aproape tot ce li se oferă, tot am fost nevoită să iau atitudine. Și anume să mă schimb eu. Adică singura persoană asupra căreia puteam interveni și care putea să evite multe situații încordate, cum ar fi sărbătorile, onomasticele, deplasările de orice fel. Cum încă primesc mesaje pe această temă de la mame ale căror copii sunt în această situație, cred că este un moment bun să vă împărtășesc experiența mea.

De sărbători era cel mai complicat. Vezi toți copiii cum gustă cu poftă din fiecare preparat pregătit cu migală, al tău mănâncă un sigur preparat sau aliment în fiecare zi. Cartofi cu crenvurști, orez cu pui, sau brânză. Vârsta critică este cea de 2 ani, iar procentul de copii care continuă să fie la fel de încăpățânați cu mâncarea scade deja simțitor de la 3 ani, când, în primul rând, comunicarea cu ei începe să fie mai bună. Până atunci, te lupți cu gânduri referitoare la sănătatea lor, greutatea lor și eviți reuniunile de orice fel. Ce poți să faci?

Să aplici strategii. Funcționează de multe ori să faci mâncarea să arate mai interesant. Să desenezi fețe în farfurie sau să reinventezi preparatele tradiționale, chiar și ciorba, cu acel aliment pe care îl mănâncă. Îi place brânza? Pune-i brânză în ciorbă, nu îi face toată ziua spaghete cu brânză. Combinația oricum nu e dintre cele recomandate.

Ce faci de sărbători? Faci meniul pentru copilul tău. E tradițional în familie să gătești oaie sau curcan? Fă-ți un pui mic și bazează restul preparatelor pe acel aliment pe care îl acceptă. Vorbește cu el, sfătuiește-te cu el, fă-l parte din luarea deciziilor în ceea ce privește mâncarea, responsabilizează-l, fă-l să se simtă important și să înțeleagă că totul a fost pregătit pentru el și cu ajutorul său. Când o să îl pui la masă nu o să îi mai fie la fel de ușor să refuze tot. Pentru că alimentația nu este doar despre mâncare, ci și despre starea de spirit.

Mergi în deplasare la masa de Paști? Atunci ar trebui să iei cu tine mâncarea lui preferată sau să o gătești acolo. Nimic nu face mai rău situației și așa complicate ca stresul tău. Mergeți la restaurant? Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să nu ceri niciodată meniu mare sau porții întregi. Pe cei mici, mai ales pe cei mofturoși, îi speria înainte să înceapă chiar și cantitatea pe care se presupune că ar trebui să o mănânce.

Și evident, fii tu exemplul pentru copil. Să nu fii tu cel de la care cel mic învață mofturile, nu vorbi urât în prezența lui despre mâncare, nu refuza urât un preparat, nu uita că, fără să realizezi, tu ești motivul pentru care un copil e “mofturos”.

Ce NU trebuie să faci? Să nu găsești refugiu în fast food și dulciuri. E o cale și mai anevoioasă, din care vei găsi scăpare și mai greu. Mai bine un copil mofturos, decât unul care te șantajează emoțional și care devine dependent de junk food.

Pentru că toate acestea sunt doar etape. Eu nu fac altceva decât să vă spun cum să faceți să vă dezvoltați răbdarea, să trageți de timp suficient pentru ca perioada critică să treacă. 🙂

Să aveți sărbători frumoase, libere de stres!🌷

Eu anul ăsta scap de acest stres, fug departe, fără copii. Așa că nu-mi rămâne decât să-i urez mamei mele „distracție plăcută!”

 

Poza: Ok Magazine 

 


Rămâi pe cel mai citit blog din România și descoperă și alte lucruri interesante!
Îţi mulţumesc că eşti unul dintre cei 1 milion de români care mă citesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.