#LA PSIHIOLOG

Depresia este vicleană și nu-și cedează teritoriul ușor

Scris de Ela Crăciun la 15 octombrie 2014

Ce gândesc și ce simt. Cine sunt și cine nu mai sunt. Ce mă împiedică să merg mai departe.

Suntem ființe emoționale. Viața are consistență și savoare în volbura aceasta a emoțiilor. Trăim bucuria și tristețea, speranța și deznădejdea, iubirea sau ura, cel puțin o dată în viață.

În ultimii 20 de ani, românului i-a fost mai la îndemână să fie trist, să se simtă lipsit de nădejde și speranță, decât să se bucure, să îndrăznească să spere, să acționeze, să creadă în resursele sale de autoîmplinire.

Sunt mulți factori care transformă tristețea în depresie. Factori neurochimici, biologici, dar și factori sociali, existențiali.

Depresia este vicleană și nu-și cedează teritoriul ușor

În depresie, te scufunzi ca într-o pâclă. Trăiești pe avarie, inspiri și expiri pe avarie, gândești și acționezi ca dintr-un tub de oxigen expirat. Plângi mult, mănânci puțin sau dimpotrivă (pierzi sau iei în greutate semnificativ), viața devine nebuloasă, aproape imposibil de acceptat și de trăit. Nu mai vezi rostul existenței, nu mai ai chef să socializezi, nici măcar cu tine; ești ca o gaură neagră și nu mai găsești resurse să vezi sau să simți esența a ceea ce ai fost sau, cu atât mai mult, a ceea ce ai putea fi. Renegi ceea ce ești. Totul e tenebros, insipid. Gândurile de nonexistență sunt suficient de viclene încât să se mențină în câmpul conștiinței destul de mult timp. Te întrebi, dacă mai ai, totuși putere să mergi mai departe:

– De ce mai sunt aici? Care mai e rostul meu în viața aceasta?

Ești, poate, mai irascibil decât de obicei. Devii conștient de RĂU. Te identifici, deseori, cu RĂUL. Te trezești vorbind singur. Nu te-ai mai da jos din pat, dar o faci, în virtutea inerției.

Sufletul, esența ta divină devin un simbol al unei filosofii abstracte. De ce ar mai exista Dumnezeu pentru tine! Sau, dimpotrivă, singura ta realitate este Dumnezeul habotnic, rătăcit printre credințe de judecată și de mântuire. Conștiința unui EL=Dumnezeu te împiedică să-ți pui capăt vieții. Dar nu știi că, totuși, mori puțin câte puțin, că în corpul tău s-a instalat, la un moment dat, și o boală ireversibilă.

Depresia afectează activitatea/memoria celulară. Mai întâi somatizezi, corpul tău răspunde la suferința emoțională prelungită, apar durerile care mai de care: de cap, de articulații, de oase etc.

Ești prins în capcana unui patern emoțional și mental aproape letal. Nu mai ai resurse să te eliberezi singur. Te ajută medicamentația anxiolitică și antidepresivă. Dacă nu ai abandonat și ajutorul acesta.

În definitiv, te întrebi, pură retorică, de ce-aș mai lua și medicamentele astea.

Copiii nu sunt, întotdeauna, un obstacol, o rațiune anti-abandon de viață. Îți este mai ușor să trăiești disperarea și durerea. Nici măcar nu-ți mai reamintești starea de bucurie. Bucuria, starea asta de bine e o fata morgana în deșertul gândurilor și emoțiilor tale catastrofale.

Depresia este precum cancerul. Te cuprinde și nu mai crezi ca te va mai și elibera. Nu știi că tu îi dai putere, tu ești prizonierul propriilor mecanisme autodistructive. Cheia este la tine și poartă numele de ”vindecare”. Ca să te vindeci, trebuie să devii conștient de dorința ta de vindecare. Și să acționezi ca atare. Nu abandona un plan de vindecare. Mulți oameni depresivi nu rămân în terapie suficient de mult timp ca să se vindece sau, măcar, să-și amelioreze simptomatologia invalidantă.

Ce declanșează tristețea prelungită și depresia?

Rănile vechi, moștenite sau dobândite: rana (trauma) de abandon, rana de pierdere, rana de abuz emoțional și fizic (inclusiv parental, dar și cel școlar prin copii abuzivi-opoziționali sau din pricina unui educator dur sau insensibil), pierderea unui job, dificultăți financiare severe, o boală incurabilă, fricile fundamentale (de moarte, de boală, de singurătate), deficitele enzimatice, anumite afecțiuni autoimune (leuconevraxita, tiroida autoimună).

Ce declanșează tristețea prelungită și depresia?

Mică etiologie a depresiei. Alte modalități de tratare a depresiei.

Depresia prezintă un risc suicidar mare. Se instalează timpuriu, poate chiar din copilărie și reapare din vreme în vreme, reactivată fiind de diverse conținuturi/experiențe dureroase, neaduse în conștient sau/și nevindecate încă. Copiii triști au părinți care se confruntă cu diferite suferințe emoționale și afective înainte de procreație și în timpul sarcinii și după.

Depresia se poate instala brusc sau treptat. Perioada prodromală (existența unor simptome care preced starea de depresie: insomnie, anxietate, tristețe, tulburări de alimentație) anticipează instalarea depresiei. Un episod afectiv durează aproximativ șase luni, însă, poate depăși, ca și durată, doi ani (depresie cronicizată). Un anumit procent de persoane care suferă de depresie pot dezvolta și o afecțiune bipolară (depresie maniacală, stări extreme de dispoziție).

Tratamentul depresiei este unul cumulativ, de durată, chimic, prin medicamentație, și suportiv, prin destructurare/desensibilizare cognitivă și emoțională, prin strategii de deblocare emoțională.

În depresie apar modificări ale dinamicii neurotransmițătorilor ca dopamina, serotonina, noradrenalina. Sunt afectate anumite zone cerebrale ca nodul amigdalian (reglează emoțiile), talamusul ( primește și transmite către cortexul cerebral majoritatea informațiilor senzoriale ), hipocampul (implicat în procesele de memorie şi în reacțiile emoționale legate de anumite evenimente stresante/dureroase din trecut), cortexul cerebral.

Studii recente au evidențiat o legătură strânsă între anumite enzime prezente în organism și funcționarea corectă și completă a acestor neurotransmițători/arii cerebrale. Deficitul enzimatic poate fi răspunzător de instalarea anxietății, irascibilității/reactivității și a depresiei. Mineralele, micronutrienții sunt vitale pentru buna funcționare a creierului, de aceea alimentația corectă este vitală: fibrele (B-urile), seleniul, siliciul, clorofila, luminița de seară, anumite argile, sâmburii, inclusiv cei amari, semințele (in, chia, susan, dovleac), fructele deshidratate sau proaspete.

Oamenii depresivi au nevoie de spații deschise, de muncă fizică, de sport în natură, de contact cu natura verde, cu aerul, cu soarele, cu lumina! Pământul este un bun tratament antidepresiv. Plantați flori, lucrați grădina sau plimbați-vă mult prin natură. Animalele de casă sunt buni companioni atunci când ești trist sau depresiv.

Însă nu uita, omule emoțional: tristețea prelungită să te determine să ceri ajutorul specializat! Poate nu-ți dai seama, dar așa cum spuneam la începutul acestui articol, depresia este o natură manifestă vicleană. Te păcălește pentru că îți adoarme simțurile bune și te menține prizonier în capcana emoțiilor dureroase.

Sănătate. Gânduri bune. Emoții pure, inocente.

Dana Dumitra Dumitrache

Psihoterapeut

 

 

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--