#LA PSIHIOLOG

Decalogul iubirii de sine

Scris de Ela Crăciun la 20 februarie 2015

Iubește-te!

SARCINA ta nu este să cauţi iubirea, ci doar să cauţi şi să găseşti toate barierele dinlăuntrul tău pe care ţi le-ai construit singur pentru a te feri de EA. Rumi

O spune Ela, o spunem fiecare dintre noi, atunci când devenim conștienți, mai ales de suferințele noastre, de limitările minții noastre, o mai spunem când, poate, suntem îndrăgostiți, pentru că, probabil, am prins gustul iubirii: cineva ne ”iubește”, ne priește iubirea aceasta și ne amintește că este extraordinar să simți această iubire, să o trăiești ca atare. Din punct de vedere semantic, noțiunea de iubire de sine este clară.

Apoi, iei noțiunea și o studiezi conștiincios, o învârți pe toate fețele, gândindu-te cum s-ar potrivi cu tine, cu credințele, prejudecățile sau cu toate condiționările tale. Și iar te întrebi:  în fond,  ce o fi iubirea de sine? Sună bine, credibil. Ceva din tine spune că afirmația aceasta este adevărată. Dar o fi ușor, o fi greu să te iubești? Cum adică să te iubești pe tine? Nu e narcisism, egocentrism, egoism!?

Când îți dă ghes gândul că musai trebuie să te iubești, îți vin buluc în minte imagini cu persoane care, Slavă Domnului, se iubesc. Și ce se mai iubesc, de te enervează și aerul pe care îl respiră și-l inspiră. Pentru că, observi fără să vrei,  sunt tacticoase în tot ceea ce au legătură cu sine și tare atente cu sine, cu nevoile și cu dorințele lor temeinic exprimate.

Și tu tragi la jug și te spetești mulțumindu-i pe alții și te dedici nevoilor lor și te scalzi în oceane de sudoare formate din abnegația și munca ta, știind că ești de folos unor cauze, unor oameni, unor idei s.a.m.d., unica răsplată fiind imaginea personală istovită, dar mulțumită, din oglindă.

Și iar te întrebi ce-o însemna iubirea asta de sine?! În fond, tu, ca un spirit mesianic ce ești/ce te-ai aflat, te-ai sacrificat pe altarul iubirii altora și de alții. În fond, nu aceasta este Iubirea Hristică, sârguincios afirmată de toate persoanele religioase din preajma ta? Să fii de folos altora, să-i iubești pe ceilalți … ca pe tine însuți!?

Și constați, târziu, dacă ai binevoit să discerni ceea ce ești, să-ți decodifici comportamentele proprii și să tragi măcar o concluzie preliminară, că iubirea de sine are la bază o conștiință de sine mai înaltă, care nu are legătură cu tarele comportamentului uman grosier/primar, adică egoist/egocentrist.

Te recunoști în comportamentele de mai jos, dacă ai atins experiența iubirii autentice de sine.

1.    Crezi în tine și în resursele tale de iubire, de fericire, de autorealizare.

2.    Știi că meriți tot ceea ce e esențialmente bun, echilibrat și sănătos, în lumea asta.

3.    Îți cinstești corpul ca pe un vas prețios, valoros. Știi că El este un vehicul sigur și extrem de inteligent, capabil să se vindece singur, dacă tu (conștiința ta) alegi să îi respecți legile scrise și nescrise de existență: să mănânci sănătos, să dormi atât cât are el nevoie, să îl hidratezi, să îi vorbești și să-l asculți atunci când l-ai suprasolicitat, să-i dai suplimente de nutrienți și minerale, dacă semnalele vin din zona de deficit sau de emoționalitate negativă (stres).

4.    Te IERȚI ușor și sincer, admițând faptul că ceea ce ai făcut greșit ți-a fost și cel mai strălucit profesor.

5.    Detectezi vinovăția în tine (în mecanismele tale de apărare) cu priceperea unui sonar ultrasensibil și îi anulezi influența parazitară.

6.    Ești cel mai bun prieten al tău, atât în momentele de restriște, cât și în momentele de pace și de relaxare / de comuniune cu tine.

7.    Spui des ”te iubesc” și îmbrățișezi la fel. Când i-o spui altuia, de fapt, ți-o spui și ție, pentru că taman într-un moment ca acesta creierul tău produce oxitocină/vasopresină, hormonul responsabil de iubire curată, de empatie, de încredere și echilibru, de sentimente materne/paterne.

8.    Ești recunoscător/recunoscătoare fricilor, pentru că acestea arareori nu te învață despre tine și nu te ajută să te confrunți cu propriile limitări.

9.    Trăiești constant emoția de bucurie. Te încântă tot ceea ce te înconjoară și are legătură cu oamenii frumoși, cu inocența, cu natura, cu toate acele credințe umaniste care sunt strâns legate de necondiționare. Râzi și zâmbești cu ușurință.

10. Și în cele mai strașnice suferințe nu pierzi contactul cu tine. Te regăsești și în imperfecțiune, și în eșec.

Să te iubești pe tine e cel mai frumos dar pe care îl poți face altora, din tot atâtea motive precum sunt cele de mai sus și din încă multe altele.

Iubește-te și iubirea îți va netezi calea spre succes, sănătate și împlinire!

Iubește-te și iubirea te va călăuzi dincolo de granițele mentalului și fizicului, deschizându-te către o cunoaștere superioară celei explorate prin mecanismele cogniției și ale raționamentului.

Iubește-te și vei interfera cu toate IUBIRILE care populează spațiul tău de existență! Cu iubirea de oameni, iubirea de animale, iubirea de natură, iubirea de pietre, iubirea de lucrurile create de alte iubiri ale altor oameni și ale întregii naturi.

Iubește-te și vei integra Iubirea propriului Sine superior, iar această ultimă și sublimă iubire este însăși Iubirea de tot și de toate, este desăvârșirea, inclusiv cea din imperfecțiune.

Dana Dumitra Dumitrache

Psihoterapeut

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--