#LA PSIHIOLOG

Cum acceptăm şi generăm SCHIMBAREA?

Scris de Ela Crăciun la 25 iunie 2014

Schimbările atrag după sine soluţii

Cum afirmam în materialul trecut, schimbarea generează progres, individual şi colectiv. Când spun “schimbare”, mă refer la evenimente şi trăiri superioare celor precedente.

De regulă, schimbările, în existenţa noastră, vin cu perioade mai mici sau mai mari de regres, de conflicte interne sau/și externe, de zbucium emoţional, mental şi sufletesc.  Şi vin şi pentru că, în cele din urmă, căutăm soluţii, iar soluţiile vin sub forma unor oportunităţi, vin deghizate în oameni pe care îi întâlnim şi care au un cuvânt de spus în procesul schimbării din viaţa noastră.

Tot ceea ce trebuie să facem este să rămânem/ să fim conectaţi la partea aceea din noi care nu se sperie, nu se întristează, nu se răzvrăteşte, la partea aceea din noi pe care o identificăm că fiind SINE, ca fiind MARTOR, ca fiind IUBIRE, PACE, ACCEPTARE.

Cum acceptăm şi generăm SCHIMBAREA?

Să privim retrospectiv, să identificăm perioadele de regres personal şi să le asociem celor de progres care le-au succedat. O relaţie frântă  a condus la o schimbare profesională neaşteptată  sau la o nouă relaţie, cu mult mai echilibrată şi mai împlinită. O uşă închisă  a generat deschiderea alteia: am abandonat un job stresant şi fără perspectivă pentru o provocare bine gândită: afacerea personală. O pierdere grea a trezit spiritul nostru mesianic şi ne-a canalizat preocupările către o activitate umanitară profund benefică pentru dezvoltarea noastră personală și vindecătoare. Întotdeauna, cu puţină credinţă de bine, viaţa noastră a căpătat sens după perioade dificile, înnegurate.

Cum să acceptăm şi să generăm SCHIMBAREA:

  1. Fiind încrezători în resursele noastre creative, în capacitatea noastră de reinventare şi de autorealizare.
  2. Iubind prezentul cu tot ce presupune EL, bun sau mai puţin bun. Deşi nu e uşor să ignorăm situaţia dificilă în care ne aflăm. Atunci când nu ne place ce trăim, avem tendinţa de a da bir cu fugiţii din experienţa respectivă sau să o blamăm la nesfârşit şi să rămânem în cercul vicios al sabotorilor: neîncredere, lipsă de respect faţă de noi înşine, judecăţi, critici, lipsă de încredere.
  3. Acceptând prezentul aşa cum este El.  Tot ce ne rămâne de făcut este să ne focusăm pe schimbările mici, aparent nesemnificative, dar care pot modifica viitorul. Exemplu: am rămas fără job, a scăzut dramatic încrederea în sine şi în resursele personale de realizare. Focusează-te pe interrelaţionare, pe extinderea şi explorarea unei zone noi de cunoaştere sau de exprimare; un curs, un hobby (un talent artistic sau scriptic), o activitate de voluntariat etc. .
  4. Formulând afirmaţii pozitive, asociate unei plimbări în natură, înconjurat fiind de copaci, de verdeață, de flori, acompaniaţi de glasuri de copii, de păsărele, de sunetul apei. Exemplu: “îmi accept prezentul şi devin creatorul vieţii mele”; “sunt călăuzit de divin şi îmi trăiesc viaţa cu acceptare, încredere şi bucurie”.
  5. Explorând esenţa  întrebărilor “cine sunt?”, “de ce m-am născut în ţara asta?”, “care este misiunea mea personală în viaţa aceasta?”, conduşi fiind de inspirata teorie a fiinţei a lui Teilhard de Chardin: “Omul nu este o fiinţă umană care trăieşte o experienţă spirituală, ci o fiinţă spirituală care trăieşte o experienţă umană”.
  6. Ascultându-ne corpul; o experienţă negativă generează o reacţie a organismului nostru. Fiorii bucuriei şi ai armoniei sunt resimţiţi când explorăm o realitate benefică nouă, iar o durere, o stare de oboseală şi anxietate sunt semnale de regres personal şi profesional, semnale că nu trăim o experiență in armonie cu noi înșine, în armonie cu menirea noastră.
  7. Personal,  sunt condusă de o strategie anume: nu abandonez reduta necucerită  încă, chiar dacă îmi ia ceva timp până ajung în vârf! Urmez o nouă cale, atunci când am atins succesul social sau profesional. Aleg o nouă cale de exprimare abia în momentul în care am transformat o experienţă negativă într-una pozitivă. Când sunt perfect împăcată cu ceea ce sunt , ceea ce fac şi ceea ce simt. Nu aştept, ci muncesc  pentru materializarea schimbării.
  8. Îmbinând discernământul  raţional, logic, cu cel intuitiv-emoţional. Ştiu ”aprioric”, simt, anticipez tot ceea ce am de parcurs în viitor, tot ceea ce am de experimentat şi de învăţat şi mă las călăuzită de oameni şi de evenimente. Acţionez în ambele sensuri: înţelegând ceea ce trăiesc şi acceptând ceea ce trăiesc, ştiind că voi atinge succesul sau o etapă superioară de viaţă, timpul fiindu-mi prieten, nu duşman.

Mai sunt multe aspecte care merită detaliate în călătoria această mirabilă de la o etapă de viaţă la alta. Nu am pretenţia că am reprodus plenar  teoria schimbării, însă fiecare dintre voi, poate adauga o idee sau alta, trăită, experimentată personal. Împărtăşirea este o cauză comună, loială schimbării.

Dana Dumitrache, Psihoterapeut

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--