#CHICMOM

Cât de multe știți despre autocunoaștere?

Scris de Ela Crăciun la 26 noiembrie 2015

Ştiți aforismele acelea pe care le citești o dată și parcă te bântuie ulterior pentru restul vieții tale? E unul care și pe mine mă urmărește din vremea adolescenței și care, dacă nu mă-nșel, îi aparține lui Pitagora. Zice foarte simplu: “Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște infinitatea și pe zei.” M-a săgetat din neant zilele trecute amintirea acestor vorbe și mi-am dat seam din nou că, de fapt, lupta noastră cea de toate zilele este una despre auto-cunoaștere și întoarcere la sinele nostru real, autentic, profund. Motiv suficient să scriem un articol aici despre asta, deși subiectul este atât de larg și de personal pentru fiecare în parte, încât cu greu îl putem cuprinde în totalitate. Am încercat, însă, cu ajutorul de nădejde al Doinei Enache, Holistic Development Coach Upperself  pe care ați cunoscut-o tot aici, cu prilejul altor articole, să elucidez un pic dilema 🙂

Cât de multe știți despre autocunoaștere?

„Autocunoaşterea, din perspectiva mea, este cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva pentru sine însăşi. La Upperself, aceasta este baza oricărui proces terapeutic, motiv pentru care le recomand clienţilor mei să începem de fiecare dată consilierea cu analiza numerologică. Astfel ni se relevează, atât mie cât şi celeilalte persoane, mai multe informaţii clarificatoare, tocmai pentru că numerologia oferă răspunsuri extrem de clare în ceea ce priveşte autocunoaşterea”, îmi spune Doina.

De ce este atât de importantă autocunoaşterea?

Totul începe cu conştientizarea absenţei ei. Când nu ne cunoaştem, suntem nefericiţi. Nu ştim ce ne place, care ne sunt punctele forte, limitele, ce ne dorim. Nu ştim ce să căutăm şi practic alergăm către o destinaţie necunoscută fără să ştim dacă avem nevoie cu adevărat să fim acolo sau nu. Şi, mai mult, pentru că nu ştim încotro să o luăm, îi lăsăm pe alţii să ne conducă acolo unde vor ei. Şi cu siguranţă acesta nu este cel mai bun lucru pentru noi.

Cum ne ajută faptul că ne cunoaştem (sau nu) limitele?

Cunoaşterea limitelor e doar unul dintre avantajele autocunoaşterii, proces care ne ajută pe multiple planuri. Ne fereşte, de exemplu, de suprasolicitare, de frustrări legate de locul de muncă, de alegerea unei cariere care nu ne împlineşte, de pierderi de energie inutile sau de a rămâne prea mult timp în contexte nepotrivite sau relatii toxice.

Cum evităm situaţiile în care reacţionăm cu totul altfel decât ne-am aştepta?

De cele mai multe ori, aceste situaţii sunt pur şi simplu consecinţa faptului că am evitat prea mult timp a ne împlini nevoile şi a ne aduce bucurie în viaţă sau pot fi o consecinţă a compromisului permanent în relaţiile cu ceilalţi sau neidentificarea tiparelor/credinţelor care ne conduc viaţa. Vorbim de picătura care a umplut paharul. Le putem evita fiind atenţi la împlinirea nevoilor noastre, la ce gândim, ce ne aduce bucurie, ce ne dorim şi înţelegerea cauzelor ce declanşează acest tip de ieşiri necontrolate. Dar nu e niciodată prea târziu să pornim pe acest drum al autocunoasterii şi adesea astfel de situaţii sunt momentele cheie în care conştientizăm cât de important este să ne focusăm atenţia şi pe propria persoană şi nevoile ei.

Care sunt paşii pe care trebuie sa îi urmăm pentru a ne cunoaşte mai bine pe noi? Dar pe ceilalţi?

Cel mai la îndemână instrument prin care ne putem cunoaşte mai bine este observându-ne, fără a ne judeca.

Prin simpla observare, vom reuşi să aflăm din ce în ce mai multe lucruri despre noi.  Astfel, ne dăm voie să vedem atât lucrurile care ne bucură, cât şi cele care ne displac şi atunci vom acţiona din starea de conştienţă. Similar, dacă suntem atenţi la cei dragi fără a le judeca comportamentele, ci doar pentru a observa ceea ce îi defineşte, reuşim să îi cunoaştem mai bine şi să avem relaţii armonioase cu ei.

Desigur, autocunoaşterea este un demers ce poate fi abordat ajutându-ne de diverse tehnici şi metode, însă cel mai important aspect este conştientizarea iniţierii acestui proces. Mai cred, totodată, că este un proces permanent, care dezvăluie noi şi noi aspecte ale noastre, odată cu trăirea stării de prezenţă şi în egală măsură un proces eliberator.

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--