Atacul gogoșilor. Sau cum am clacat iar și de ce

După ce am luat suficiente kilograme în urma unei neplăceri medicale, am decis, evident, să dau tot ce pot să îmi recapăt silueta. Sport, plimbări, sport, fără făinoase, pâine, fără carbohidrați în general, sport, apă, sport, ședințe de masaj, sport, mult înghițit în sec, sport, multă dorință de a merge la mare și să arăt ca înainte, sport. Înțelegeți ideea.

Primul moment greu nu este să faci mișcare după perioada de stagnarea, mai ales dacă ești un om activ cum îmi place să mă consider, ci privitul lung al acului cântarului care pare blocat la o anumită greutate. După ce treci de aceast impas, începe să te încapă rochia preferată, tricoul de anul trecut, ții dieta cu sfințenie și idea de a mânca o bucată de ciocolată e mai amuzantă ca Mr Been.

Viața are din nou culoare până apare în viața ta ispita. Nu dulcele căruia te-ai pregătit să îi faci față. Ci acela teleportat din copilărie, care nu credeai că mai apare în viața ta așa de atrăgător. Totul a început când socrul meu s-a gândit să îmi facă o surpriză. Să îmi aducă… gogoși făcute în casă. Transportate într-o tradițională găleata care m-a purtat în timpurile în care caloriile erau bune că ne făceau mari și nu prea mari… ca acum. După ce am mâncat cu două mâini și, inevitabil, mi s-a făcut rău, nu mi-a mai rămas decât să analizez situația.

ela-1200x800-8446539

Secvența se repetă obsesiv în viața noastră. Am terminat de mâncat și chiar dacă suntem sătui, simțim nevoia de “ceva dulce”. Mai mult, pare că avem nevoie. Că zahărul e singurul combustibil care ne mai satisface în acele momente.

Ar fi două motive principale: consumăm prea mulți carbohidrați sau ne aflăm în fața unei probleme CULTURALE. Adică suntem obișnuiți să ne încheiem mesele cu acel ceva dulce.

De mici suntem învățați că ultima etapa a mesei este desertul. Chiar dacă ar fi vorba de un fruct, tot dulce trebuie să fie. Tot zaharuri consumăm. Chiar dacă nu e același pericol, și nu la fel de dăunător, e aceeași senzație de gol de dulce pe care vrem să îl umplem. Iar ideea sucurilor care nu îngrașă, dar conțin 4 portocale, 3 mere, o banană și mai știu eu ce adăugați e total falsă. Un suc hrănitor și care să nu îngrașe ar trebui să conțină 3 părți legume și doar una de fructe.

Acestor probleme li se adaugă înclinația sau dorința naturală pentru dulce. Și uite așa cultura și biologicul merg mână în mână să ne saboteze.

Așa că, dacă nu cumva suntem făcuți dintr-un aliaj special de înțelepciune și ambiție, cred că cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este ca în zilele în care aveți pofte să nu uitați să faceți și mai multă mișcare. Când o se vedeți câtă muncă e să dați jos 500 de calorii, o să vă gândiți de 2 ori înainte să luați o porție de zahăr. Și dacă acel ceva dulce nu poate fi evitat, puteți face următoarele:

1. Mâncați o salata generoasă cu fructe – Salatei obișnuite îi puteți adăuga mere, pere sau rodii. Una dintre ele se va potrivi cu siguranță genului vostru clasic sau modern de salată

2. Faceți dulciuri acasă, în care să includeți mai mult iaurt și să controlați cantitatea de zahăr pe care o folosiți.

3. Mâncați dulce înainte de masa principală – în acest fel o să mâncați mai puține dulciuri decât înainte și vă veți simți mai repede plin.

Vreți neapărat ceva să vă umple casa de miros de prăjitură? Gătiți banană cu vanilie și scorțișoară. NU o să mai aveți nevoie de nimic altceva. Iar aportul caloric este extrem de mic.

 

Poza a fost făcută  în timp real de fiul meu 🙂  și stilizată puțin de Cristi @ Lemonade Photo


PS: Îţi mulţumesc că eşti unul dintre cei 1 milion de români care mă citesc!

Hai cu mine pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.