#CHICMOM

All alone in New York City

Scris de Ela la 25 septembrie 2017

Practic povestea se scrie singură, așa-i? Aș putea să vorbesc despre traficul supraaglomerat din București, despre cum avem tot mai puțin timp pentru copii. Despre cum am mers cu mașina la service.

Dar ce să fac dacă simt că trebuie să vă povestesc despre cum nicăieri nu e frumos când ești singur? Adică fără copii, fără soț. Evident că am prieteni și familie acolo și că dacă nu erau ei aș fi luat primul zbor înapoi acasă. Cât e el de New York. Poate sunt o familistă mai mare decât credeam. Și nu am cum să regret că am mers pentru că am asistat la botezul unuia dintre cei mai dragi și tineri membri ai familiei.

Putea să fie un articol despre cum să nu te plictisești sau cum să nu te simți singur în New York. Deși nu a fost prima oară când am ajuns în unul dintre cele mai vizitate orașe din lume, de data asta mi-a fost dor de casă parcă mai tare. E drept că totul ține de modul în care te pregătești mental. Pentru că e unul dintre locurile în care nu ai cum să te simți singur niciodată. Doar dacă mergi să vezi sau să revezi o parte dintre sutele de obiective care nu ar trebui să îți scape, nu ai cum să te simți singur. Nu te lasă nici statistica. Potrivit unui studiu, 99,36% din timp ai pe cineva oriunde te-ai aduce. OAMENII SUNT PESTE TOT.

Așa că e imposibil să nu găsești o persoană normală, dacă nu chiar interesantă, la o cafea la Magnolia Bakery, o masă generoasă la 40 carrots sau o clătită cu înghețată la IHOP, sau un rainbow bagel, nebunia colorată a vedetelor.

Sau poate fi de ajuns să te plimbi Times Square-ul foarte ofertantului și cosmopolitului Manhattan. Sau, de ce nu, pe Chelsea Peers. New York are o energie aparte, nu e doar zgomot ce auziți și simțiți, credeți-mă. Când spui că un oraș e vibrant, așa trebuie să fie. Iar acesta nu e un eseu despre cum să nu mergi la New York. Nici măcar un vă sfătuiesc să îl evitați dacă trebuie să mergeți singuri. E despre mine și transformarea mea.

Am vorbit și eu cu oamenii pe stradă sau la Bloomingdale’s, de nevoie sau ca să îmi exersez engleza, dar sentimentul de dor de casă nu m-a părăsit majoritatea timpului.

Treceam peste toate, încercam să mă simt bine, dar când trebuia să mănânc singură, sau, mai rău, să cinez, atunci parcă nu îmi mai trebuia nimic. De fapt, acesta ar fi primul meu sfat pentru o persoană care, din diferite motive, merge la New York singură. E un truc anti-suferință și singurătate. Să nu cineze singură la restaurant. Mai bine ia mâncare la pachet și stă în Central Park sau în camera de la un hotel situat într-o zonă decentă, bine comunicată, ca să folosească metroul cu ușurință. A fost și cazul meu și s-a dovedit un bun prilej de a relaționa. Ba chiar a fost unul dintre locurile în care oamenii au fost cei mai prietenoși. Nu o dată am vorbit cu ei despre adidașii mei.

Ce poate fi cu siguranță bine când mergi undeva singur, chiar dacă nu pentru mult timp? Că faci exact ce vrei. Sau, mai important, poți să nu faci nimic, să te auzi respirând și gândind, și să fie un plan bun de câteva ori, alături de o înghețată generoasă. Apropo, de câte ori ajung în State sunt uimită de caloriile pe care le au dulciurile, specialitățile care se regăsesc mai ales în locurile foarte populare și populate. La fel se întâmplă și cu caloriile meselor de peste zi. De la 4-5 ori mai mult față de ce aș găti eu acasă. Și asta dacă m-aș strădui să exagerez cu aportul caloric.

Singurătatea sau poate însigurarea aceasta din marile metropole e un fenomen cât se poate de real. Altfel nu ar exista online mii de articole despre cum să NU fii singur în New York sau despre cum să socializezi “In the Big Apple”. Unul dintre titlurile care mi-au rămas în minte: Cum să fii uman: cum să fii fericit și singur în New York. Wow. Oare de ce să îți propui asta, sau de ce să ai nevoie.
Un lucru e evident. Singuratici ne mai permitem să fim, dar singuri niciodată. Iar pentru mine să fii fără familie a început de ceva timp să însemne chiar asta: să fii singur.


PS: Îţi mulţumesc că eşti unul dintre cei 1 milion de români care mă citesc!

Hai cu mine pe:
Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--