5 greșeli frecvente pe care le faci în relația cu copilul tău îndărătnic

În practica psihoterapeutică, am creionat o „credință” pe care o nuanțez astfel: sufletele mari/ căutătorii/mințile și inimile deschise sunt „încercate”, de-a lungul existenței, de cel puțin o relație plină de reactivitate și/sau de evenimente care mai de care, în niciun caz plăcute, dar cu atât mai performante la nivelul lecțiilor și învățăturilor de viață. Am întâlnit părinți cu totul și cu totul speciali, frumoși mental și sufletește care s-au împotmolit în relația disfuncțională cu unul dintre copiii lor. În relația aceasta, atât părintele, cât și copilul/adolescentul sunt frustrați maxim. Este o opoziție generală. Un joc de putere extenuant, debilitant pentru ambii actori ai relației toxice, deficitare.

În fond, părintele unui copil opozițional/reactiv/rebel este permanent la un pas de a claca emoțional, de aceea și continuă să facă greșeli în relația cu piciul îndărătnic și reactiv. Sunt două tipuri de temeri implicate în oboseala psihică și fizică a părintelui și, implicit, în comportamentele lui invalidante, incorecte pentru nevoile emoționale, afective, cognitive ale copilului problematic:

Teama de eșec parental (de cele mai multe ori este inconștientă, negată, deci refulată). Nimic nu tulbură mai puternic decât să înțelegi sau să accepți că ai greșit constant ca părinte, că acel comportament problematic al copilului este responsabilitatea ta. Este parte cauzală din prezentul relațional deloc roz.

Teama că acest copil va ajunge „rău”, va eșua pe parcursul acestei călătorii existențiale, că nu va fi cineva, că nu va fi responsabil, altruist, muncitor, respectuos, sănătos mental și fizic etc. Aceasta este teama concretă care rămâne în planul conștient permanent și vă influențează deciziile, atitudinea sau comportamentul parental.

Cum întrețineți comportamentul autodistructiv și opozițional al copilului/adolescentului?

Simplu: repetând, conștient sau nu, exact propriile comportamente incompatibile cu nevoile emoționale și afective ale copilului.

De regulă, copiii opoziționali/rebeli au suferit pierderi masive emoțional și afectiv vorbind și aceste pierderi pot să genereze comportamente indezirabile încă de la o vârstă timpurie a acestora, mai devreme de doi ani. Ce înseamnă pierderi emoționale și afective? Copilul a fost dat la creșă foarte devreme, a fost crescut de părinți nonsuportivi emoțional, de părinți anxioși sau/și depresivi/ reactivi. Un părinte a fost absent emoțional sau/și fizic. Nevoia afectivă nu a fost împlinită pentru că un părinte sau ambii părinți au fost prea centrați pe proiectele lor de existență și de viață. Poate că a fost părinte unic și a muncit cât doi, în defavoarea timpului de calitate petrecut cu piciul său, poate că s-a centrat pe carieră tumultoasă, hiperresponsabilizantă, iar copilul a fost crescut de bonă sau de bunici preocupați să supra-împlinească nevoile fizice și materiale ale copilului. Un copil poate deveni opozițional chiar și pentru că nu a crescut sub umbrela unor reguli, cerințe și norme clare, dar și pentru că părinții/bunicii/bona au fost inconstanți în transmiterea, respectiv respectarea lor, bașca au mai și pierdut busola emoțională/mentală și au fost reactivi și/sau incorecți.

5 greșeli constante de comportament parental în relația cu un copil/adolescent opozițional

Proiecția negativă pe care o faci cu acest copil al tău. Crezi/gândești sau simți profund negativ când vine vorba de el: e rău, e insuportabil, viața lui va fi un eșec, parcă nu e născut și crescut de mine, evoluția lui nu mai depinde de mine, ce se va alege de el ș.a.m.d. Este cel mai toxic comportament parental. Nu trebuie să-i comunici unui copil ce gândești despre el ca să-i influențezi și să-i întreții un comportament general problematic, profund autodistructiv, de regulă (consumă alcool/droguri, strică, urlă, înjură, lovește, pretinde material, abandonează școala, se coalizează cu alți copii problematici etc.). Gândul înseamnă energie creatoare. Tot ceea ce ai gândit de-a lungul vieții se poate să se fi înfăptuit deja. Tu ești persoana importantă din viața lui, de aceea ai această influență fastă sau nefastă care îi dictează atitudinea și comportamentul. Renunță ACUM la aceste proiecții.

Critica și judecata excesivă, feedback-ul negativ constant, în pofida comportamentului problematic, cum altfel, decât tot confirmat și reconfirmat de copil/adolescent. Este un comportament parental toxic cu toate consecințele opoziționale filiale descrise anterior. Nu există terapeut care să înlocuiască influența și comportamentul părintelui. Tot ceea ce ai de făcut este să nu mai critici, judeci, să nu mai dai feedback negativ. Oferă feedback pozitiv ori de câte ori se ivește ocazia. Este imposibil ca acest copil al tău să nu facă nimic bine. Ține-l ocupat fizic și emoțional cât mai mult. Oferă-i exemple demne și nedemne/greșite de urmat. Maturizarea se va instala pe parcursul acestei călătorii care înseamnă experiență și viață și tot ceea ce ai de făcut este să crezi, să speri și să aștepți să se maturizeze. În cele din urmă, va renunța la tot ceea ce îi face rău, dacă ești echilibrat, iubitor, suportiv.

Nu îl critica nici de față cu alții, nici în fața altora. Întreții aura negativă și susții, în continuare, incapacitatea copilului de a-și corecta comportamentul. Ceea ce, poate, ai uitat: copilul opozițional este hipersensibil și hipersenzitiv și suferă îngrozitor, deși abordează stindardul indiferenței. Nu faci decât să întreții mecanismele proprii de control și de apărare și să prelungești agonia ambelor tabere. Nu uita: cuvântul, gândul, emoția, sentimentul, sunt energii creatoare. Îți reamintesc că acest comportament problematic filial este creația ta, exclusiv a ta. Rareori există și câte o cauză fiziologică/neurologică asociată comportamentului problematic.

Credința ajută. Credința în gena, personalitatea, iubirea pe care o nutrește sau o primește copilul. Nu-i anula tot ceea ce este bun în el, NECREZÂND în tot ceea ce este el la nivelul ființei plenare sau la nivelul comportamentului bun, suportiv.

Nu te coaliza cu cei care îți judecă și critică excesiv copilul. Nu-i activa (direct și indirect/psihoenergetic) și mai puternic cele două răni care îi influențează comportamentul: rana de umilire și rana de nedreptate. Are nevoie, măcar din când în când, ca cineva să-l creadă, să-l înțeleagă, să-l accepte așa cum este și să-l protejeze de influențele toxice ale celor din jur.

Copilul tău, așa dificil și reactiv cum e, așa distructiv cum a devenit, are nevoie de iubire pentru a depăși o traumă sau alta, pentru a trece de la mânie și furie la acceptare și iubire.

Dana Dumitra Dumitrache

Psihoterapeut

Copyright: Se pot folosi fragmente de text / idei detaliate sau generale care aparțin exclusiv autorului, fără un accept prealabil, dacă se face trimitere prin link către acest blog www.elacraciun.ro/www.danadumitrache.ro) şi se menţionează autorul (Dana Dumitrache Dumitra). Acest articol (cu teorii, idei) sunt proprietate intelectuală și nu pot fi preluate și folosite fără acordul explicit al autorului, cu atât mai mult, nu pot fi preluate și folosite ca fiind idei și teorii proprii, în articole sau prin intermediul oricărui alt material scris și publicat în mediul online/offline.

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.