10 tipuri de mâncare de care se feresc copiii

Of of of, dragi copii… numai mamă să nu fii!

Cam așa suna o replică pe care ne-o spunea bunica, mie și Anei, sora mea, pe vremea când eram micuțe și făceam tot felul de năzbâtii. Sau când făceam mofturi la mâncare. Amândouă eram tare sclifosite.

De multe ori, când Alesia făcea mofturi la masă mă gândeam că seamană cu mine. Dar, nu! Din fericire, nu este atât de rea cum eram eu la mâncare. Dacă ea sau fretele ei mi-ar fi semănat… deja aș fi avut fire de păr alb în cap.

Totuși, ca orice copil, au și ei niște mâncăruri de care nici nu vor să audă. Am făcut un top al acestor preparate, inspirându-mă din ograda proprie, dar am stat de vorbă și cu alți părinți, prieteni și colegi, chiar și cu educatori, psihologi. M-am liniștit când am aflat că toți copiii sunt mai mult sau mai puțin pretențioși când vine vorba de mâncare.

  1. supă de legume sau ciorbă, în special de legume
  2. legume la abur sau fierte și cam tot ce înseamnă legume pline de vitamine: broccoli, varză de Bruxelles, dovlecei, ardei copți, morcovi, baby carrots
  3. mazăre cu pui
  4. ghiveci de legume
  5. spanac cu ou
  6. urzici cu mămăliguță
  7. fasole verde
  8. orez sălbatic (aduce cel mai mare procent de zinc, magneziu și vitamina B6)
  9. pește cu broccoli
  10. mămăliguță cu brânzică de vaci și smântână

În topul preferințelor se află, așa cum era de așteptat, cartofii prăjiți, urmați de crenvuști și snițele. Nu trebuie să fi urmat vreun curs de nutriție sau vreun master în alimentație ca să știi cât de dăunătoare sunt aceste preparate.

Din punctul meu de vedere, să le dau copiilor mei să mănânce crenvuști este cel puțin la fel de periculos ca și atunci când le dau carne de pui din comerț. Despre acest subiect am mai scris, aici, pe blog, după ce am stat de vorbă cu doi mari specialişti în creșterea copiilor: Dr. Daniela Preoteasa, medic pediatru şi Dr. Cătălin Cîrstoveanu, şeful secţiei de Neonatologie la Spitalul „Marie Curie” din Bucureşti. Răspunsurile, recomandările și avertizările lor le puteți (re)vedea aici.

Bine, dar ce e de făcut dacă ai un copil care nu mănâncă?

1. O alternativă bună la insistențele sâcâitoare cu care ne chinuim uneori copiii ar fi să le oferim o alimentație cât mai diversă. Chiar dacă ei par să fi făcut o obsesie pentru un anumit aliment, să încercăm să le punem la dispoziție mai multe opțiuni atrăgătoare. Cu siguranță, la un moment dat vor fi curioși să mai încerce și altceva.

2. Pentru copii, cantitățile nu sunt importante. Calitatea alimentelor este esențială atunci când vine vorba de o alimentație echilibrată la copii. Decât o pungă de biscuiți, mai bine un singur gălbenuș de ou. Decât multă pâine, mai bine o linguriță de icre.

3. A, și mai există un lucru care poate face diferența între un copil care nu mănâncă și un pofticios: atitudinea părinților. Copiii care au fost lăsați să aleagă și să mănânce singuri, încă de la început, se pare că au o relație mult mai echilibrată cu mâncarea mai târziu și au mai rar tulburări de alimentație.

Și pentru că știu ce înseamnă să ai mofturoși la masă, vă mai spun atât: nu îi rugați să mănânce, nu insistați, nu vă panicați că vor muri de foame. Nu se va întâmpla așa ceva. Copiii au un simț al supraviețuirii mult mai bine dezvoltat decât vă puteți imagina. Când le va fi foame vor mânca și pâine goală :))

Ce mai puteți face ca să depășiți mai ușor aceste episoade, este să puneți la vedere, la îndemâna lor, cât mai multe din alimentele pe care ei nu vor să le mănânce. Și cum exemplul cel mai bun este să vă vadă pe voi că mâncați nu vă mai rămâne decât să le oferiți lecția exemplului personal.

Acum chiar că nu mai aveți nicio scuză să nu mâncați sănătos.?


PS: Îţi mulţumesc că eşti unul dintre cei 1 milion de români care mă citesc!
Hai cu mine pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.