#VIATACUCOPII

10 semne că fiii tăi sunt consumatori precoce de substanțe interzise

Scris de Ela Crăciun la 18 martie 2015

Credința poate menține în echilibru alegerile unui copil/adolescent

De curând, am participat la un curs despre consumul de droguri, ținut de doi profesioniști din două domenii diferite, dar complementare scopului lor altruist și profund benefic.  Îl recomand colegilor psihoterapeuți.

Am făcut-o pentru că în ultimii 3 ani m-am confruntat tot mai des cu realitatea aceasta extrem de tristă: adicția de droguri în rândul adolescenților și pre-adolescenților. Au fost câteva întâlniri episodice, în terapie. Spun episodice pentru că micul/tânărul consumator nu este cu adevărat motivat să se vindece de această dependență periculoasă, în mare parte mult mai periculoasă decât dependența de  alcool.

Sunt informații pe care nu le pot împărtăși în spațiul public/online. Aș vrea să pot,  dar primează un raționament simplu: să nu dau idei unor copii sau unor persoane fără discernământ sau cu discernământ alterat.

Ceea ce pot să afirm și o fac cu toată responsabilitatea este că noi, părinții, putem preveni riscul unei întâlniri deloc întâmplătoare, dintre copil/adolescent și drog. Și riscul/probabilitatea este mult mai mare decât v-ați putea imagina. Anormal de mare. Uneori/deseori, „întâlnirea” aceasta se petrece fără știința copilului/adolescentului, în locuri/spații care ar trebui să fie sigure sau neutre. Conform specialiștilor, copiii/tinerii primesc GRATIS substanța interzisă, o dată, de două ori, de trei ori, suficient să se instaleze nevoia de a o consuma, fie și ocazional, iar la scurtă vreme, permanent și în cantități din ce în ce mai mari.

Din păcate, semnalele că se petrece ceva diferit cu fiul sau fiica noastră apar târziu, prea târziu. Dacă le observăm în timp util, le punem pe seama altor cauze, relativ obișnuite la categoria aceasta de vârstă.

Aceste semnale sau, mai bine zis, comportamente, vor fi identificate astăzi, astfel încât atunci când și dacă apar, să fie altfel investigate și, în cele din urmă, contracarate.

Nu voi trece în revistă întreaga simptomatologie fizică și organică ce însoțește consumul de droguri, pentru că poate fi lesne de citit din surse online  (exemple: ochi roșii și înlăcrimați, pupile mărite/micșorate, secreții nazale permanente, acnee, urme de înțepături, transpirații excesive, tremurături ale membrelor/capului, slabă coordonare a mișcărilor, modificări ale ritmului vorbirii, fotosensibilitate exagerată, greață, vomă frecventă, insomnie etc).

10 Comportamente  care ne pot semnala consumul de droguri

10 comportamente  care ne pot semnala consumul de droguri

1.      Copilul/adolescentul tinde să se izoleze de ceilalți membri ai familiei, nu mai arată interes față de activitățile de familie.

2.      Este mai impulsiv, mai reactiv (*nejustificat), mai nervos/agresiv fizic și verbal chiar, reacțiile emoționale sunt mult amplificate, poate da dovadă de indiferență sau de cruzime, poate să manifeste  resentimente puternice. Din păcate, punem aceste comportamente pe seama transformărilor hormonale, specifice vârstei. Este puțin probabil să luăm în calcul eventualitatea ca acest copil să fi  devenit consumator înainte sau în jurul vârstei de 9-10 ani.

3.      Prezintă dificultăți de concentrare, este distrat, amnezic, fără vreo motivație. Stima de sine este la nivel minimal. În mod clar, este depresiv și anxios (fricile îi sunt exacerbate, dar le ascunde sub masca indiferenței).

4.      Școala este istorie. Nu o mai frecventează, sau o frecventează slab, adoarme în timpul orelor de curs, întârzieri sau absentări nemotivate, corigențe, repetenție.

5.      Strică obiectele pe care le deține,  cu voie sau fără de voie, pierde lucrurile.

6.      N-are chef de nimic, păstrează starea de nervozitate pe tot parcursul zilei (instalarea sevrajului).

7.      Nevoie inexplicabilă/compulsivă de bani. Motivează cererea relativ credibil. Dacă nu-i primește, devine agresiv și oferă o mostră de furie bulversantă.

8.      Tendințe de paranoia (exemplu: ”ce mă privești așa?”, ”ai fost în camera mea, nu-i așa?”, ”ai tu ceva cu mine!”)

9.      Rezistență la frustrare mică.

10.   Schimbarea prietenilor, evitarea celor vechi. Reducerea activităților sociale.

Îmi reproșez că eu însămi m-am lăsat păcălită, în trecut, de comportamentele indezirabile ale adolescenților. Sunt, nu-i așa, ușor de trecut cu vederea. Le numești, cel mult, rebeliune. Nu-ți trece prin minte că problematica acestor comportamente se află în consumul de substanțe, ”legale” sau puse sub incidența legii. Am intuit de câteva ori adicția, dar n-am putut face nimic esențial, pentru că nu exista dorința de asumare, acceptare și vindecare.

Dramatic este faptul că, sub consum periodic, este afectată întreaga neurochimie a creierului (de aici, reacțiile emoționale și comportamentale modificate), iar efectele neurologice sunt ireversibile. Nu sunt droguri mai puțin toxice decât altele. Esențialmente, orice substanță halucinogenă, psihoanaleptică, psiholeptică, afectează  homeostazia și neurologia unui organism viu. Pe termen lung, rezultatul este ACELAȘI.

Pericolele din lumea aceasta a consumatorilor sunt nenumărate, inclusiv pericolul letal sau penal. Un copil intră cu știință sau complet inocent în capcana aceasta. Există un discernământ spiritual , un soi de al șaselea simț, pe care îl au unii copii și evită instinctiv un mediu sau altul,  experiență sau alta. Credința, nu neapărat religia, poate menține în echilibru alegerile unui copil/adolescent. Și suportul emoțional primit constant. Poți să-ți iubești copilul, dar să nu comunici emoțional și afectiv cu el. Și el va căuta atenție afectivă sau atenție pur și simplu într-un mediu viciat, greșit valorizat de copil/adolescent.

Vorbiți cu fiul/fiica dumneavoastră despre droguri, despre probabilitatea de a le întâlni în călătoria sa prin viață, despre consecințe, despre destine distruse. Nu vă fie teamă că,  odată deschisă cutia pandorei, evenimentele vor veni fără a putea fi controlate. E mai bine să știe. Orice tabu este explorat  îndeaproape, tocmai pentru că e tabu. Și e bine să afle, mai ales pentru că există riscul să se expună la consum fără să știe ce fumează sau ce bea (un banal „suc”, de exemplu).

Să îi sprijinim, să fim deschiși către iubire, înțelegere și acceptare, să fim observatori discreți, să fim ACOLO, în inima copiilor noștri.

Dana Dumitra Dumitrache

Psiholog terapeut

 

Photo Credits: www.christiandrugrehab.com/ metrookccoalition.wordpress.com

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--