#TIPS&TRICKS

10 imagini care arată că MAMA PERFECTĂ nu există

Scris de Laura P la 19 iulie 2017

Fiecare mamă vrea să fie perfectă, iar fiecare fac greșeala de a crede anumite mituri despre cum ar trebui să-și crească copiii. Nu e surprinzător faptul că multor femei le lipsește încrederea în abilitățile lor – până la urmă, ce face ca o mamă să fie bună?

A sosit vremea să dezmințim câteva dintre miturile dintre părinți și să vedem ce se întâmplă în viața reală:

1. Copiii unei mame bune nu plâng niciodată.


2. O mamă bună se sacrifică pentru copilul său.


3. O mamă bună e bucuroasă în fiecare minut.


4. Copilul unei mame bune nu se îmbolnăvește niciodată.


5. Copiii mamelor bune se poartă întotdeauna frumos.


6. O mamă bună știe mereu ce vrea copilul.


7. O mamă bună nu are niciodată sentimentre negative pentru copilul ei.


8. O mamă bună are copii prietenoși.


9. O mamă bună se asigură că totul merge conform planului.

 

 

Știai că inteligența se moștenește de la mamă?

S-a descoperit că mamele sunt cele responsabile de transmiterea genelor de inteligență. Odată cu acest lucru nu se va mai putea spune că femeile sunt mai puțin inteligente decât bărbații, iar acestea nu vor mai avea nevoie să caute parteneri cu un intelect deosebit pentru a avea copii inteligenți.

Genele responsabile de inteligență se numesc „gene condiționate” și sunt localizate pe cromozomul X. E posibil ca originea lor să fie identificată, la fel și dacă sunt active sau nu. Dacă astfel de gene sunt moștenite de la tată, ele rămân inactive. Genele de la mamă ajung în cortexul cerebral, iar cele de la tată în sistemul limbic.

La Cambridge au fost făcute experimente pe șoareci de laborator, care au arătat că genele condiționate contribuie la dezvoltarea embrionului și supraviețuiesc numai dacă provin de la mamă. S-a observat că șoarecii care aveau mai multe gene de la mamă aveau un corp mai mic și un creier mai mare, iar situația stătea invers pentru cei care aveau mai multe gene paterne.

După cum s-a menționat anterior, genele paterne ajung în sistemul limbic. Acesta controlează nevoile legate de supraviețuire, precum mâncatul, sexul. Genele materne ajung în cortexul cerebral, responsabil pentru controlarea funcțiilor cognitive – inteligența, gândirea, limbajul.

Un studiu realizat de Consiliul Social de Cercetare a Științei și Sănătății Publice din Glasgow a descoperit, în urma unor interviuri luate an de an unor persoane cu vârsta de 14 și 22 de ani, că inteligența copiilor depinde de IQ-ul mamei. De asemenea, gradul de afecțiune și contactul emoțional cu mama sunt importante pentru dezvoltarea copiilor. Cei care sunt mai apropiați de mamă au o minte mai logică, strategică. Cei care se bucură de sprijinul emoțional al mamei au, la vârsta de 13 ani, un hipocampus mai mare.

Inteligența este ereditară în proporție de 40-60%. Restul este determinat de mediu și de caracteristicile personale. De aceea, inteligența este legată și de sistemul limbic – intuitiv și emoțional. Din acest motiv sunt necesare genele provenite de la tată. Copiii trebuie să muncească pentru a-și menține IQ-ul ridicat, dar și să aibă un nivel de Inteligență Emoțională la fel de mare pentru a se descurca în viață.

Citește și: 10 situații AMUZANTE pe care le înțeleg toți PĂRINȚII

Încă de la naştere, fiecare copil are un stil propriu. Părinţii cu mai mulţi copiii știu cu siguranță cât de diferiţi sunt copiii între ei. Pe parcursul creşterii, copilul îşi scrie povestea având originalitatea şi individualitatea lui precum şi nevoi specifice care vor îi vor  influența evoluţia şi comportamentul.

Prima relaţie de tip social pe care o stabilește un copil după venirea sa pe lume este cea cu părinţii săi. Această relaţie de bază pentru dezvoltarea copilului şi apoi a adultului, este o piatră de temelie şi un model pentru viaţa lui socială.

Copiii au nevoie şi de reguli și limite. Existenţa unui program, a unor cadre şi reguli ştiute şi respectate atât de parinţi cât şi de copil, dau copilului un sentiment de siguranţă şi îl învaţă pe mai târziu să fie ordonat. Nu trebuie să cădeți în extreme. Flexibilitatea şi toleranţa sunt esenţiale, copilul învăţând să devină adaptabil, să tolereze neprevăzutul şi să facă faţă schimbării.

În contextul acestor reguli, apare şi disciplinarea pozitivă, facută cu dragoste. Atenţie la limbajul folosit. De multe ori, părintele furios ţipă la copil, îl etichetează (eşti incapabil, rău, etc) sau îl ridiculizează (râde de el), devenind în final agresiv. Copiii mici vor dezvolta teamă, iar copiii mai mari vor deveni mânioşi la rândul lor. Disciplinarea adecvată presupune afecţiune, consecvenţă (când promiţi o pedeapsă te ţii de cuvânt), răbdare şi fermitate. În acest context al disciplinării, copilul poate învăţa şi ce înseamnă a fi iertat şi a ierta, prin excepţii de la regulă bine gândite de părinte.

Un alt aspect important legat de relaţia părinte-copil este respectul pe care părinţii îl acordă copilului. Respectându-l, el se va simţi valorizat, tratat de la egal la egal cu ceilalţi membrii ai familiei. Nu ezitaţi niciodată să vă cereţi scuze dacă aţi greşit cu ceva faţă de el sau să-i mulţumiţi. Exemplul personal este mai important decât o mie de cuvinte. Legătura aceasta cu părinţii, care este mai intensă la vârsta copilăriei, nu încetează de-a fi importantă nici mai târziu.

Copiii noştri au nevoie şi de timp, timp de calitate petrecut cu noi ca părinţi, timp de care din pacate în zilele noastre toţi dispunem din ce în ce mai puţin. De aceea fructificaţi momentele pe care le aveţi libere pentru a le petrece cu copilul jucându-vă, vizionând un film, plimbându-vă în parc, citind, povestind, învăţând împreună cu el şi făcând din acestea clipe de bucurie, atât pentru ei cât şi pentru dumneavoastră. Timpul petrecut cu copilul ar trebui să fie o prioritate în viaţa oricărui părinte.

În toate acestea, răbdarea este esenţială. Învăţarea, adică ceea ce face copilul cât este copil, are loc prin încercare-testare, reuşite, greşeli, repetări, în toate acestea fiind îndrumat de părinţi, în corelaţie cu abilităţile şi individualitatea copilului. Ca parinţi, dacă avem aşteptări prea mari, dacă ne comparăm copiii cu ai altora, dacă ne lăsăm guvernaţi de prefecţionism, nu numai că vom fi dezamagiţi dar vom imprima şi copilului o dorinţă exagerată de performanţă, teamă şi neîncredere.

Liesbeth Ton, din Olanda, mamă a trei copii, a publicat niște benzi desenate pentru a sărbători 10 ani de când a devenit mamă. Benzile sale sunt amuzante și cu siguranță li se vor părea cunoscute fiecărui părinte din lume:

#1

#2

#3

#4

#5

#6

#7

#8

#9

#10

sursă: http://www.psihosolutii.ro/
Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

--