DUMITRU PRUNARIU: “Am ajuns la concluzia că sunt un simbol pentru o parte din tineri”

Dumitru Prunariu – primul roman in spatiu

Dumitru Prunariu - primul cosmonaut românMuți oameni visează să ajungă în spațiu, însă, extreme de puțini au această ocazie. Sunt oameni care ar plăti sume exorbitante pentru a simți pe pielea lor cum este să călătorești într-o navă spațială, pentru a admira cum se vede Pământul din spațiu. Și sunt oameni care au avut această șansă. Dumitru Prunariu este primul cosmonaut român care a ajuns în spațiu. Este o legendă și un simbol pentru țara noastră. Am avut onoarea să stau de vorbă cu dumnealui la mulți kilometri depărtare de casă, la New York, în cadrul unui congres cu privire la pericolele reprezentate de asteroizi (despre acest congres am scris aici). Cu siguranță v-ați pus întrebări despre extraterești, despre celelalte planete din sistemul solar, despre evoluția cercetărilor cu privire la spațiu și nu numai. Dumitru Prunariu a răspuns deschis la fiecare întrebare. Eu am plecat de la acest interviu cu multă admirație în suflet. Sunt convinsă că acest lucru îl veți simți și dumneavoastră după lecturarea rândurilor de mai jos.

Cum se prezintă Romînia, în anul 2013, în domeniul astronomiei? Prezența tării noastre în activitățile spațiale a fost afectată de criză?

La nivel național, față de alte state europene, stăm bine în condițiile actuale de criză. Fiind membră a agenției spațiale, România plătește o participare, dar care revine ca proiecte pe care le executăm pentru noi și pentru comunitatea europeană. Este un lucru pozitiv, deoarece în cadrul programelor de cercetare anterioare, țara noastră plătește o cotizație, dar recuperează o parte din bani participând la o serie de licitații pe anumite proiecte. Nu de puține ori, acestea sunt câștigate de alți parteneri și nu de noi , în cadrul acestei colaborări cu agenția. Fondurile revin României, tot ceea ce plătim revine sub formă de proiecte. În acest context, participăm la câteva programe internaționale majore, în primul rând, programul Galileo, programul de poziționare și navigație globală prin satelit și programul de monitorizare a mediului și securitate, care acum se numește Copernicus și unde avem implicații și avantaje ca participanți. În cadrul acestor programe se dezbat probleme organizatorice, de investiție și alocare de fonduri pentru diferite insituții europene ce realizează acest proiect.

Câți români sunt angrenați în aceste proiecte?

Mulți, pentru că Agenția Spațială Română este un organism de coordonare a activităților cosmice în România, a programelor și a participării internaționale. Pe lângă asta, lucrăm cu peste 100 de instituții românești imiplicate în programe naționale și internaționale. Aceste instituții pot fi institute de cercetare din subordinea Ministerului de Educație și Cercetare, institute ale Academiei, colective de cercetători din universități, colective și  individuale de cercetători, participanți la licitațiile pe care le organizează agenția spațială română pentru programul național.

Care ar trebui să fie startul unui tânăr care vrea să facă performanță în acest domeniu? Care sunt pașii pe care trebuie să-i urmeze?

Sunt mai multe abordări. Este recomandat să lucreze pe lângă o instituție care participă la programe de genul acesta. Dacă este performant în domeniul lui, poate fi ușor înglobat într-un colectiv de cercetare și acumulează experiența pentru că cercetarea nu înseamnă numai idei și formule matematice, ci și hârtii, documente ce trebuiesc avizate, raportări. De asemenea, pentru a testa anumite echipamente, pentru a zbura în spațiul cosmic, există o serie întreagă de proceduri consacrate, acceptate pe plan internațional. Toate acestea se învață în timp, pe lângă filosofia propriu-zisă a cercetării. Un cercetator cu experiență este considerat nu numai cel care are idei și își poate pune mintea la contribuție pentru a promova o anumită idee în spațiul cosmic, ci și cel care știe să întocmească tot șirul acesta de hârtii, proceduri pentru a se încadra reglementărilor.

Este o meserie căutată?

Dumitru PrunariuE greu de spus. Tinerii performanți care vor să facă știință, fie sunt absolvenți de inginerie aerospațială, fie de fizică sau de alte facultăți cu specific de cercetare. În general, sunt  atrași de acest domeniu de activitate, iar în momentul în care obțin și rezultate, deja dedicarea lor este mult mai mare. Este adevărat că prin natura ei, Agenția Spațială Română nu are un department de comunicare și publicitate, iar acest lucru este un dezavantaj pentru noi. În contextul în care se pot aloca bani pe proiecte științifice, este greu să incluzi o astfel de activitate ca parte de proiect științific. Genul acesta de activitate nu este inclusă, conform standardelor, pentru a fi finanțată. Poate este un deficit al Agenției Spațiale Române. Prin crearea Agenției Spațiale Române, în 1989-1990, ca instituție bugetară atunci în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, am avut posibilitatea să acționăm național și internațional la nivel guvernamental și nu numai academic. Unele țări nu au nici acum agenție spațială, mă refer aici la vecinii noștri bulgari, și nu pot stabili o comunicare clară cu Agenția Spațial Europeană. Am avut noroc cu această Agenție Spațială creată devreme: încă din primul an am stabilit contacte cu Agenția Spațială Europeană, am intrat într-un club select, suntem a doua țară din zona estică care a devenit membră a agenției în 2011. În 2008 Cehia a devenit membră înaintea noastră, iar după noi, Polonia, anul trecut. Se discută intens și aderarea Ungariei. Noi am beneficiat de o bună infrastructură înainte de 1989, programul Intercosmos din care am făcut parte și în cadrul căruia am colaborat cu țările europene ne-a favorizat formarea de specialiști, care, imediat după 1989, au fost căutați de Vest, o parte au plecat, o parte au rămas, au creat o bază de relații internționale care a putut fi valorificată ulterior prin relația Est-Vest.

De ce ați rămas în România?

Nu mi-am pus problema să plec în străinătate, eu sunt Prunariu, primul cosmonaut român care a zburat în spațiu. Dacă aș pleca în America, aș fi unul pierdut pe acolo care a făcut și el un zbor pe lângă mulți alți americani care au zburat în cosmos și sunt mult mai infipți în zona lor. Am fost legat de activitățile de aici și niciodată nu am regretat că am rămas aici și că m-am implicat și am promovat România odată cu mine. Am ajuns la concluzia că sunt un simbol pentru o parte din tineri, pot fi un exemplu de urmat într-o carieră, pot porni ca mine, dar vor ajunge unde vor ei. Lumea are nevoie de valori, simboluri, exemple pentru un tineret care este bulversat de multitudinea de oferte existente pe piața românească acum. Este ușor să te pierzi în această lume și să ajungi să nu realizezi nimic.

FOLLOW ME

A fost zborul cosmic apogeul  carierei dumneavoastră?

Da, acela a fost vîrful pentru mine. În momentul în care m-am oferit voluntar să particip la selecționare nici nu mă gândeam că voi ajunge în spațiul cosmic, dar intrând și înțelegând, performând, mi-am dat seama că este un domeniu de viitor. Zborul m-a atras întotdeauna, fie că a fost cu avionul sau racheta. Ceea ce a constituit un dezavantaj pentru mine a fost poate faptul că eram prea tânăr pentru o carieră anterioară pe care să construiesc ulterior viitorul carierei, beneficiind de experiența zborului cosmic. Practic, dintr-un tânăr inginer de aviație care a apucat să lucreze jumătate de an în fabrică, să promoveze niște procese tehnologice, am ajuns să efectuez stagiul militar, iar acolo să fiu selecționat pentru zborul cosmic, și chiar am zburat în spațiul cosmic.

Care a fost calitatea pentru care ați fost selectat? De ce dvs și nu altul?

Au fost peste o sută de voluntari care s-au prezentat în România pentru a fi selectionați în acest detașament. În primul rând, au contat studiile de specialitate. Eu am terminat ingineria aerospațială.  În al doilea rând, starea de sănătate, parametrii medicali, psihologici, apoi, filtrându-se foarte mult detașamentul inițial, am rămas în pregătire inițial șapte apoi cinci și după aceea  trei… Toți trei am parcurs din nou o serie de investigații medicale, psihologice,  la un institut de specialitate din Moscova și am rămas doi. Noi am parcurs tot programul de pregătire de trei ani de zile pentru a zbura în cosmos, iar după rezultatele obținute, s-a ajuns la concluzia că eu am fost cel mai reprezentativ. Am avut un foarte mare avantaj, eram la o vârstă la care învățarea unei limbi străine nu era o problemă deosebită chiar dacă aceasta era limba rusă, diferită de limbile pe care le învățasem în școala, respectiv franceză și germană. De asemenea, eram proaspăt ieșit de pe băncile facultății unde ingineria aerospațială mi-a furnizat foarte multe cunoștințe pe care le-am reîntâlnit și am putut să le valorific. Colegul meu era cu zece ani mai în vârstă și a fost puțin dezavantajat datorită ruperii legăturii cu școală și avea o greutate mai mare în învățarea limbii. Așa am ajuns în cosmos.

Care au fost ulterior challenger-urile care mi-au fost oferite? Ei bine, am venit acasă și mi s-a propus să rămân în cadrul aviației, mi s-a propus o funcție importantă cu salariu corespunzător și nu mai aveam de ce să optez către alt domeniu de activitate, numai că acolo nu știau ce să facă cu mine și, pe rând, în funcție de opțiunile mele, am fost lăsat să fac ore la Politehnică, ore de teoria zborului cosmic. Ulterior am început doctoratul pe care l-am terminat după 1989, când mi-am revenit puțin după unele funcții înalte pe care le-am avut atunci, din totală lipsa de timp. Am fost lăsat să particip la activități cosmice naționale și internaționale, deși în atribuțiile mele erau foarte puțin prevăzute aceste activități. Am efectuat și activități de zbor, toate acestea au focalizat în timp activitatea mea strict spre cosmos. Iar în 1998, când s-a solicitat detașarea mea de la armată la Ministerul Educației și Cercetării, în funcția de președinte al Agenției Spațiale Române, am intrat direct pe acest făgaș, angajat pentru a face fața provocărilor, iar de aici, realizările, atât personale, cât și ca instituție, reprezentarea și pozițiile internaționale.

Cum ați fost primit în România după terminarea misiunii?

Dumitru_PrunariuAș aborda problema din două puncte de vedere: al oficialilor și al populației. Oficialii m-au primit foarte… oficial, o singură dată am avut ocazia să îl întâlnesc pe Ceaușescu, atunci când mi-a oferit titlul de erou al României și atunci a fost o întâlnire oficială, rece în care am schimbat câteva cuvinte. Era foarte greu de ajuns la el. Ulterior, când am aflat că după zborul cosmic nu îți oferă nimic din punct de vedere al necesităților de locuit în București, deși eram mutat cu funcția aici, am zis totuși să discut undeva la nivel înalt, însă, am fost blocat peste tot. Totul s-a rezolvat strict în cadrul armatei. Norocul meu a fost generalul Vasile Milea, o persoană sobră, hotărâtă, dar înțelegătoare, și am reușit să obțin un apartament rezonabil unde locuiesc și acum. Primirea de către populație a fost foarte entuziastă, oamenii doreau să vadă un nou erou al României pentru că eram un tânăr care era puțin implicat politic, dar care era implicat profesional și reușise o performanță deosebită, aceea de a reprezenta România în spațiul cosmic, ceea ce era o noutate extraordinară.

A fost și o altă abordare, cea mediatică. Înainte de zborul cosmic, au apărut în ziar anumite articole legate de programul cosmic al României, fără să se pomenească de un eventual zbor în spațiu. La momentul zborului, informația a fost promovată în special în ziarul de bază, care era Scânteia. Am apărut undeva pe prima pagină, în josul ei, imediat sub titlu era o fotografie mare cu Ceaușescu dând indicații pe ogoarele patriei. Au apărut și în zilele următoare, însă, nu tot pe prima pagină, au apărut atât timp cât impactul asupra populației era destul de mare. După aceea, mass media a preluat o serie de informații cosmice cu caracter pur științific, tehnic. Principalele jurnalele care m-au agreat și cu care am colaborat au fost revista Magazin și revista Șiința și Tehnica, am publicat materiale de specialitate acolo, dar niciodată nu am dat interviuri în presa cotidianî sau în radio sau televiziune…În televiziune, am primit o informație de la Alexandru Stark că s-a primit o indicație verbală că eu să nu apar la TV…umbream cumva imaginea conducătorului. Nu țineam cu orice preț să apar, eram și destul de tânăr ca să înțeleg aceste implicații.

Cum se simte un pământean în spațiu?

Puțin ciudat la început. Aștepți zborul cosmic, îl aștepți cu nerăbdare pentru că în momentul în care ai ales să fii cosmonaut, ai fost testat că reziști solicitărilor cosmice, organismul este pregătit să facă față acelor solicitări, scopul final este de a ajunge în cosmos. Pentru mine, cea mai importantă parte a activității și a vieții mele se încheia cu zborul cosmic. După aceea, am văzut în ce mare public am fost aruncat și provocările cărora trebuia să le fac față, dar la început nu am fost pregătit. După, m-am adaptat…

Care a fost primul sentiment pe care l-ați avut atunci când ați ajuns ACOLO?

Ușoară euforie, pentru că, deși ți se vorbește mult de imponderabilitate și o testezi câteva zeci de secunde în avion în cu totul alte condiții decât într-o navă cosmică, deodată ai de a face cu o imponderabilitate de lungă durată, lipsa greutății face ca totul să plutească, orice obiect pe care vrei să îl utilizezi trebuie să îl ai la îndemână, să îl fixezi undeva, modul în care lucrezi, asamblezi diferite echipamente este total diferit față de cel de pe pământ, nu poți pune totul pe masă, totul plutește… această stare îți oferă  o stare de euforie, de extaz. Te obișnuiești cu ele, organismul trece printr-o serie de modificări, care îți creează o stare de discomfort. Toate acestea adunate îți creează o stare deosebită.

Atunci când zbori în cosmos ești expus la radiații la care, în mod normal, te expui într-un an de zile. V-ați gândit vreo secundă că vă puneți viața în pericol?

Noi am fost pregătiți să ne sacrificăm pentru misiunea pe care o avem de îndeplinit, am învățat lucruri elementare despre medicina cosmică, am învățat cum să ne îngrijim noi și cum să luăm măsuri în cazul în care apar diferite afecțiuni ca răceală, dureri de cap, care pot apărea, de altfel, și pe pământ.

De ce se spune că explorarea spațiului este o ramură de sine stătătoare a medicinei?

Dumitru_PrunariuMedicina cosmică are particularitățile ei care o deosebesc de alte ramuri ale medicinei pentru că analizează comportamentul organismului uman în mediul nespecific lui, mediul cosmic. În condiții de imponderabilitate, poate descoperi o serie de procese, unele din primele descoperiri efectuate este faptul că în timpul zborului cosmic, cantitatea de sodium care se acumulează pe piele este diferită de cea de pe pământ, îmbătrânirea pielii se datorează tocmai sodiului. Era la un moment dat un titlu mare într-o revistă: Cosmonauții îmbătrânesc mai repede!

Medicina cosmică determină niște parametri care se schimbă în spațiul cosmic, medicina cosmică studiază comportamentul uman în aceste condiții, având în ultimii ani tot mai mulți indivizi de pe urma cărora pot acumula statistici. Să nu uităm că în anul 1981 când am zburat eu, eram al 103-lea cosmonaut al lumii și al 56-lea lansat din Uniunea Sovietică. Primii cosmonauți: Gagarin, Titov, Nicolaev, Tereshkova au beneficiat de niște parametri extrem de simpli. În momentul de față, sunt 540 de persoane care au zburat începând de la Gagarin. Nu sunt mulți, dar concluziile sunt mult mai elaborate și mai particularizate pe tipuri de afecțiuni care pot aparea în spațiul cosmic.

Ce efecte asupra sănătății poate avea un zbor în spațiul cosmic?

E greu să spun dacă are vreun efect psihic pentru că, în general, sunt selecționați indivizi cu o stabilitate psihică foarte bună pentru a zbura în spațiul cosmic, dedicați acestei misiuni. Modificările care apar și care pot influența ulterior sănătatea sunt în alte zone, de exemplu, sistemul circulator. Să nu uităm că în imponderabilitate sângele circulă altfel în organism, este pompat altfel de inimă, ritmul activității cardiace scade foarte mult.

Au apărut excursii în spațiu la prețuri exorbitante: primele două locuri de lângă Leonardo DiCaprio au fost licitate cu 2.3 milioane de dolari, respectiv 1,7 milioane de dolari. Iar o excursie „simplă” între 90 000 si 200 000 de dolari. Credeți că merită?

Un zbor turistic de scurtă durată, însemnând trei ore  de la lansare până la aterizare și vreo șapte minute de imponderabilitate deplină costă cam 200 000 de dolari și va fi realizat în curând de firma Virgin Galactic al lui Richard Branson. Sunt înscriși mulți oameni. Și din România sunt câțiva, primarul sectorului 3, de exemplu.

Ce așteptări au oamenii care vor excursii în spațiu?

Să aibă o trăire deosebită. Există turiștii cosmici care au zburat câte o săptămână la bordul stației internaționale și care au plătit de la 20 milioane la 35 milioane de dolari. Una este acel zbor cosmic și alta este acest zbor cosmic cu nave construite strict pentru activități turistice, cum este SpaceShip2, care va duce oamenii să simtă imponderabilitatea pentru doar câteva minute.

Nu știu dacă ați văzut ultimul film Gravity 3D. Este o aventură cosmică impresionantă, dar total fantezistă, cu atât de multe informații reale. Realizat cu George Clooney, este, de fapt, un film cu doi actori, ce reprezintă o catastrofă a navetei spațiale într-un zbor al ei. Deplasarea extraordinară a doi membri ai echipajului spre stația cosmică internațională, care și aceea a fost părăsită deoarece a fost distrusă de deșeuri cosmice, unde găsesc o altă navă cu care zboară spre stația cosmică chinezească unde trec într-o navă chinezească și, de acolo, o singură persoană reușește să ajungă pe pământ – filmul este o fantezie totală, dar realismul imaginilor din spațiul cosmic este extraordinar. Ceea ce întâlnești în cosmos este în funcție de misiune. Deocamdată, oamenii zboară în jurul pământului la bordul stației cosmice internaționale.

În perioada 1969-1972, 12 oameni au ajuns pe luna și de atunci nimeni nu a mai zburat atât de departe. Se programează zborul spre planeta Marte, deocamdată, roboții o investighează.Pentru a zbura pe Marte și înapoi, ne trebuie 3 ani, până pe luna și înapoi, 3 zile dus, 3 zile întors.

Cum se vad Pământul, Soarele, Luna din spațiu?

De la bordul stației, pământul are o imagine superbă: cuprinzi dintr-o privire un diametru cam de 4000 de km suprafața pământului, îi vezi curbura, proiecția pe fondul negru al cosmosului, îi simți puterea, energia. Celelalte planete, luna, se văd la fel ca de pe pământ, singurul lucru e că nu le vezi filtrate de atmosfera terestră. Totul se vede direct, este negru, nu are cine să îl coloreze.

Credeți că există apă pe Lună?

Ultimele teorii arată că luna este un corp ceresc care s-a format din pământ, în perioada formării soarelui și a planetelor. O planetă de mărimea planetei Marte a lovit pământul, a dislocat o parte din materie și a format luna. Probabil acea dislocare s-a produs din actuala zonă a Pacificului, deci Luna are o parte din caracteristicile Terrei și pe Lună în solul ei, există apă, dar apă în cantități extrem de mici deoarece, neavând atmosferă, tot ceea ce se evaporă se disipă la suprafața ei, se pierde rapid în spațiul cosmic. Important este ce putem face pe Marte, această planetă seamănă foarte mult cu Pământul. Acolo există foarte multă apă, dar și gheață carbonică la poli.

Există extratereștri?

Viața trebuie să existe peste tot! Dar cum există, paralel cu cea de pe Pământ sau în alte perioade… nu se știe.

Ce descoperiri credeți că s-au făcut în acest domeniu și nu s-au prezentat public?

Trecând puțin prin perioada de dinainte de 1989 când competiția industrială, tehnologică, științifică între marile puteri era foarte mare, nu ca și acum, deși, este în continuare, însă atunci îmbrăca un caracter mult mai puțin public. Acum multe lucruri nu mai pot fi ținute secrete, mijloacele de promovare la nivel global sunt atât de dezvoltate, încât, dacă cineva scapă o vorbă undeva află tot globul. În acele perioade orice descoperire: ozn-uri, extratereștri, dacă era descoperită era ținută la mare secret pentru că din ea s-ar fi căutat să se obțină tehnologie prin care să ai avantajul pentru potențialul inamic, cealaltă mare putere care probabil făcea același lucru de partea ei, astfel de informații erau trecute la clasificate sau superclasificate și nu puteau fi dezvăluite nici azi.

Cum ar reacționa omenirea dacă s-ar afla că există extratereștri?

Acest aspect îmbracă o responsabilitate extrem de mare din partea celor care vor informa populația. În primul rând, populația trebuie pregătită, să nu uităm că o întâlnire cu alte civilizații nu ar constitui un element de unicitate, ci o permanență ulterioară. Toate acestea schimbă într-un fel un sistem de valori pe Pământ, schimbă interpretarea multor elemente și fenomene, va schimba mult gândirea oamenilor și acest lucru trebuie bine pregătit. O schimbare negativă ar putea bulversa societăți întregi, nu spun că aceste lucruri trebuie foarte bine controlate, dar având în vedere studiile cu privire la impactul asupra societății, la întâlnirea cu alte civilizații, toate pun mari semne de întrebare asupra multor adevăruri.

Dacă extratereștrii sunt mai dezvoltați decât rasa umană, nu este posibil ca ei să fie deja printre noi?

Și asta este posibil,de ce nu? Nu am elemente concrete, dar orice este posibil.

Ce părere aveți despre teoria conspirației potrivit căreia Neil Armstrong nu ar fi fost niciodată pe lună?

Sunt prostii, pentru a mai scoate bani din presă…publicitatea mai lansează câte o idée ca aceasta. Câteodată, lumea se aruncă pe ea, o interpretează, totul este o speculație pur și simplu comercială, așa cum a fost și sfârșitul lumii în 2012.Vor mai apărea astfel de speculații referitoare la sfârșitul lumii, cutremure catastrofale, tsunami neprevăzute. Sunt foarte aducătoare de profit pentru unele publicații.

Dar despre faptul că americanii vor să cultive legume pe Lună?

Cu ce apă, atmosferă și cu ce sol? Orice legumă are nevoie să schimbe anumite substanțe cu mediul înconjurător, poate în sere speciale cu pământ adus de pe Pământ.

Stă adevărata valoare în lucrurile simple?

Da, dacă nu ar sta, nu aș fi promovat-o.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.